Citroen a început dezvoltarea unui înlocuitor pentru C5: "Mașina există și este splendidă"

Ar fi frumos ca Citroën să redevină ce-a fost -- adică o marcă inovatoare, originală, cu mașini confortabile și luxoase pentru pretențioși, dar și cu oferte popular-accesibile în alte segmente. Noul C4 e o șansă care n-ar trebui ratată (mai mult decât C5 zic eu), dar nu știu dacă silueta de ex-GS întrevăzută-n pozele-spion va fi de ajuns dacă rămân la standardizarea tip (e)matrionușka previzibilă -- profitul să trăiască. Cu ciudata politică PSA de până acum (care a făcut din Citroën un gen de sub-marcă Peugeot) pare cam grea trezirea, dar putem spera...

Intr-o zi am vrut sa ma uit la "Cei 7 samurai" si cautand pe net am dat de "Samuraiul". E un film vechi frantuzesc care din pacate m-a plictisit rapid, dar ce am remarcat atunci a fost Citroen-ul DS. Mai ales suspensiile celebre :) E ceva la masina aia care imi place foarte mult si nu pot sa spun exact ce. Acum, fiindca eu tin cu europenii si americanii, asa in general, mi-as dori din toata inima sa vad firmele europene intoarse la gloria de alta data, si pe alea asiatice la locul lor, adica doar in asia, maxim Africa. Stiu, sunt "rasist", sunt ingust la minte, etc etc. Dar pentru mine vin in primul rand ai mei si dupa aia restul lumii. Mi-ar place sa vad Citroen, si orice alta firma europeana, nu doar germana :), ca vin cu produse moderne, fiabile si competitive. Pentru ca putem, avem cu cine si cu ce. Franta a fost candva un motor al creativitatii si al modernismului si nu vad de ce n-ar fi si astazi. Poate ca inainte sa ne caciulim la asiatici am putea sa incepem sa apreciem ce am avut acasa la noi. Din totdeauna.

Pare o veste ireală în ziua de astăzi: înlocuitor pentru un sedan (mă rog, să fie şi PHEV, căci acestui tip de maşină nu mă împotrivesc decât vag). Iar dacă va arăta, într-adevăr, precum conceptul invocat, chiar m-aş bucura. Mi-e dor (ca să nu zic “agonizez”) de emblematica industrie auto euro-americană de odinioară. Chiar mă gândeam deunăzi: ce-ar fi să se nască (minune cerească!) o mişcare…retro în automobilismul oficial, care să dureze măcar vreo 20 de ani? Să mizeze şi pe PHEV (cel mult!), ba chiar şi pe high-tech, dar să readucă în prim plan acele “contururi” care au făcut istorie, dacă nu şi unele motoare…nemuritoare. Cum ar fi (iluzia iluziilor, fireşte) ca şefii şi managerii să nu se mai închine la fel de asiduu lui Zeus Profitus? Şi să renunţe la…CUVopatie. Să se ridice din propria-i cenuşă…ARO-ul românesc. Să-să-să etc. Dring-dring-dring! Sună ceasul deşteptător. M-am trezit.

Masina exista, dar dezvoltarea ei abia a inceput ...