Lexus prezintă noul IS 500 F Sport Performance: V8 de 5.0 litri și 479 de cai putere

Curajosi ceI de la Lexus, sa vii astazi cu-n V8 aspirat, ii felicit. Pentru cei eco, ce spuneti, in Texas vor creste vanzarile de electrice anul acesta, dupa frumoasa experienta din aceasta luna ?

Raspund eu cu stiri din Texas. David Astrein, un locuitor din Houston, spune că a primit o factură la energie electrică de 2.738,66 dolari pentru luna februarie, comparativ cu 129,85 dolari în ianuarie, pentru o casă cu trei camere. Asta deşi el şi soţia sa au încetat să utilizeze maşina de spălat vase, maşina de spălat rufe şi au redus pe cât posibil iluminatul pe timpul nopţii. Astrein este doar unul din zecile de consumatori care se confruntă cu facturi uriaşe după valul de frig care a lovit Texasul. Mulţi dintre aceşti consumatori au postat pe reţele sociale fotografii cu facturi la energie electrică de până la 8.000 de dolari. Asta dupa ce au stat 4 zile fara curent:)))

Vanzarile de electrice cel putin se vor tripla anul asta peste tot. Lexus isi permite pentru ca Toyota este cel mai mare constructor si are deja multe hibride cu care si-a asigurat tinta de emisii. Versiunea asta cu V8 din cate vezi se duce doar pe piata americana si nu se va vinde la fel de bine ca hibrizii. Este ceva deosebit.

Atât poţi să te spârcâi, Mafioso?! Altădată ne făceai capul calendar (sau, mă rog, ţăndări) cu virtuţile omnipotentului Lexus. “Este ceva deosebit”…Da’ mărturiseşte (net) mai însufleţit; n-o zice cu jumătate de gură. Eh, iată ce-ai ajuns, de când te-ai dat cu “tendinţili”, adică de când ţi se îndoaie (de grijă) în contul mediului. Chiar şi enervant în substrat, păreai mai interesant sub auspiciile zeului M.A.I. În noua conjunctură însă, trebuie s-o duci până la capăt, nemaiexistând cale de întoarcere…Şi tare mă tem că acest capăt (alias “ţinta de emisii”) nu te va măguli, în niciun fel. Nu, nu te înfoia în replici, ci mai degrabă reflectează intens la cuvintele mele…Dacă ai fi realmente isteţ, te-ai “reinventa” aici (şi-aşa nu prea mizezi pe logare), şi, astfel, am reveni la vremurile bune (în care, aşijderea, ne gâlceveam, dar însăşi arhiva AM – aia greu accesibilă acum :D – stă mărturie că atunci chiar îmi plăcea disputa noastră, pe când astăzi îmi stârneşte lehamite…). Consideră propunerea mea chiar ultima tentativă de bunăvoinţă…Altfel, ne aşteaptă, inevitabil, războiul (invariabil psihologic) de tranşee, de durată, de uzură…În care nici nu încape îndoială că niciunul dintre noi nu va ceda (probabil din cauză că nu este prea inteligent :D).