Opel Adam
Schimb de personalitate
Groaznic. Așa pot spune că a început dimineața mea. A fost de ajuns ca lui Ciprian să-i vină strălucita idee de schimba mașinile pentru o zi. Am refuzat, m-am opus, însă până la urmă mi-am zis că n-ar fi rău să vadă și el cum e să fii Glam pentru o zi. Așa că mi-am vârât cheia Slam-ului în buzunar și am coborât treptele hotelului.
Peste noapte, puținii nori pe care îi văzusem cu o zi înainte la apus așternuseră un strat de ploaie peste mașinile noastre. Din fericire, jegul din România a fost eradicat cu succes în țările civilizate și mașinile păstrează intacte nuanțele speciale.
Tocmai când mă obișnuisem cu gândul că eu și Slam ne vom împăca bine, în spatele portierei albe s-a dezlănțuit iadul. Un peisaj post apocaliptic, un melanj de fiare, aparatură și ambalaje. Exact dezordinea controlată despre care vă vorbeam ieri. Ciprian se pare că nu fost atât de deranjat de ordinea pe care a găsit-o în Glam. Nu văd de ce ar fi fost. În fond, pentru el era o nouă provocare: un interior de dovedit până seara, când ne reîntorceam fiecare la mașina lui.
Liniștea unui oraș secular
În drumul spre Geneva, unde aveam să ne întîlnim cu fratele mai mare al lui Adam, noul Opel Cascada, am poposit preț de câteva ceasuri în Yvoire. Este un vechi orășel medieval, așezat pe malul Lacului Leman. Ne-am strecurat ușor pe străzile pietruite și ne-am lăsat duși de aleile croite printre case zidite parcă în stâncă, până pe malul lacului. Motorașul de 1.4 litri a fost cuminte și silențios și nu a zdruncinat liniștea înrădăcinată aici de secole.
În spatele pereților de piatră am redescoperit fâșia de orizont nesfârșit a lacului încărcat cu lebede grațioase și rațe zgomotoase. Adamii au coabitat frumos. Au privit de pe margine. Și noi la fel. A fost momentul în care personalitățile diferite, Glam-ul și Slam-ul, au uitat de bariere inventate din neant și s-au bucurat de o frântură de rai.
Geneva și românii care spală parbrizele ”francejilor”
Drumul spre Geneva a fost plin de amintiri latente, scrise cu ocazia salonului de anul trecut. Jetul de apă ne-a întâmpinat de departe. Prima intersecție, prima altercație. Doi băieți descurcăreți vor să ne spele geamul. După câteva replici mai aprinse, în dulcele grai românesc, ajungem la concluzia că limba noastră-i o comoară.
Suntem mustrați că ”îi speriem pe francejii aștia și nu apucă să facă și ei un ban cinstit”, iar jetul sticlei cu șampon zboară direct pe parbrizul unei Range Rover. Două mâini se agită disperate, însă capul blond se pierde în spatele spumei întinse cu nesaț pe geamul SUV-ului. Cred că în Elveția soluțiile sunt ceva mai concentrate.
Opel Cascada și frații lui Adam
Lângă Palexpo, locul unde vor curge mâine premierele mondiale în lumina milioanelor de blitz-uri, Opel ne-a arătat noul Cascada. Este modelul decapotabil, dezvoltat pe baza lui Astra. Cei doi Adami nu l-au putut vedea în carne și oase, dar se vor întâlni curând pe șoselele din Europa. Și fiindcă tot eram la Palexpo am dat o fugă prin halele în curs de amenajare ale salonului, unde i-am zărit pe frații lui Adam și pereții zidiți cu accesorii de personalizare.
Bogdan și Adam Slam
Și fiindcă tot am ajuns la personalizare, recunosc că l-am invidiat pe Ciprian imediat ce m-am urcat în Slam-ul lui. Ploaia de stele colorate coborâte din plafonul Adam-ului e minunată. Abia acum înțelegi, la un nivel modest ce-i drept, ce înseamnă sosia unui cer înstelat de vară. Ce ai tu în plus față de stelele reale? Butoane de ajustare a intensității. Buton de alegere a culorii LED-urilor. Ești ca Micul Prinț în căutarea astrului dezirabil.
Chiar dacă mi se păreau ostentative la început, inserțiile de plastic roșu au farmecul lor și se nimeresc perfect cu ce găsești la exterior. Totuși, nu aș da culorile mai reci folosite aici pe cele calde din Glam-ul meu. Înviorează însă excelent culorile aprinse ale sistemului de climatizare, care par rupte dintr-un film SF. E ca trecerea de la telefoanele convenționale la smartphone. Nu înțelegi de ce nu s-a gândit nimeni la asta până acum.
Ciprian și Adam Glam
Seara, Ciprian mi-a înapoiat rapid cheile Glam-ului. Se săturase de culorile cuminți și de aripile de fluturi aplicate în interior și exterior. Motivul nu lipsește de pe plasticul lucios al planșei de bord, nici de pe fețele ușilor și nici de pe fundul fals al portbagajului, personalizat și el cu aceleași aripi colorate.
I-a fost dor de stelele lui și a fost nevoit să se mulțumească doar cu iluminarea ambientală, și ea colorată. Măcar a fost de acord că aspectul glossy al sistemului de navigație se încadrează mai bine în peisajul Glam-ului și că tapițeria de culoare crem e mai plăcută decât cea neagră cu cusături roșii a Slam-ului.
Noaptea le-a ascuns pe amândouă în garajul subteran al hotelului nostru. În bezna totală, rebelul Slam a clipit zâmbitor din avarii alături de non-conformistul Glam. În fond, personalitățile diferite au același sânge nobil, moștenit de la creatorul Adam Opel.
Stiu ca tot road-trip-ul cu Adam e un reportaj - reclama, dar as avea o intrebare: nu e plasat cam jos ecranul navigatiei, nu ia abate prea mult atentia de la trafic? Cum se simte asta la drum, atat pe autostrada, cat si in oras?