Motor / Transmisie
Mazda înoată împotriva curentului. Cei dintre voi care au experimentat măcar odată acest exerciţiu, la propriu, ştiu de cât efort este nevoie pentru a ajunge la destinaţie. În condiţiile în care majoritatea constructorilor auto optează pentru downsizing şi reduc capacitatea motoarelor, preferând să apeleze la turbo, Mazda rămâne fidelă motoarelor aspirate.
O decizie sinucigaşă ar putea spune unii. O decizie riscantă am putea spune noi. Dar, cum uneori e bine să rişti pentru a câştiga, e posibil ca Mazda să fi făcut alegerea corectă. Unitatea de 2.0 litri benzină poate fi un argument destul de convingător.
Cu 165 de cai putere, livraţi undeva sus, la 6000 de turaţii, unitatea promite resurse decente. Cuplul motor apare şi el destul de târziu, la 4000 de rotaţii, o trăsătură tipică acestui tip de motoare. Cei 210 Nm par a fi suficienţi, deşi uneori s-ar simţi nevoia câtorva Nm în plus.
Pe hârtie, ingredientele nu par destul de convingătoare. În realitate însă, unitatea este îndestulătoare chiar şi pentru o caroserie generoasă ca cea a lui Mazda6 Station Wagon. Personal, mă declar convins de rafinamentul celor patru cilindri şi de cantitatea de putere oferită. Atunci când te laşi dus de val şi sari peste 4000 de rotaţii, break-ul muşcă cu poftă din kilometrii aşternuţi înainte.
Rafinamentului i-a fost asociată o cutie automată SkyActive, de nouă generaţie. Dacă la motoare japonezii au vrut să rămână conservatori, când vine vorba de transmisie au încercat să revoluţioneze. Şi au reuşit. Este una dintre cele mai bune cutii de acest tip testate în ultima vreme.
Extrem de intuitivă, tratând chiar şi cea mai mică diferenţă de nivel cu o retrogradare insesizabilă, dar utilă. De altfel, totul ar putea fi caracterizat ca fiind insesizabil la versiunea testată: sunetul motorului, repornirea motorului de către sistemul Start-Stop, alternarea treptelor de viteză.
Bonus, pentru nostalgici, un sunet inconfundabil al motorului la regim de turaţii înalte. Un sunet de care ne va fi dor în deceniile următoare.
Fromoasa masina. Ca design e peste tot ceea ce exista in clasa medie la nivel de break-uri. Nu e o masina de mers numai sau preponderent prin oras cum fac majoritatea, e o masina de plecat in concedii cu familia. Se presupune ca familia respectiva mai are o masina sau doua de oras care consuma mai putin (de ce nu o Mazda 2 sau 3). Bordul e ok, mai putin elementele glossy care se vor zgaria repejor mai ales ca la noi in tara e mult praf. Portbagajul insa mi se pare cel mai mare minus...506l...hai sa fim seriosi, e la nivel de ce ofera altii la clasa mica sedan (Aveo) si probabil ca mult mai putin fata de ce vor oferi altii la break in clasa compacta (Octavia va avea sigur peste 600l). Sunt curios cum va arata si ce va oferi noul Accord la sfarsit de an/inceput de an viitor. Sunt sigur ca va fi din toate punctele de vedere o oferta mult mai buna.