Gama de motorizări include un propulsor pe benzină și o configurație Plug-in Hybrid. Așadar, dacă ești fanul cifrei octanice, nu prea ai foarte multe variante. În schimb, dacă nu te deranjează să ai sub capotă un motor diesel, Defender oferă în acest caz 3 versiuni. Toate Mild-Hybrid, desigur, pentru că nu trăim degeaba în era electrificării.

Noi am testat-o pe cea de mijloc, adică D250 MHEV. Pe oricare ai bifa-o, primești un motor diesel de 3.0 litri, twin-turbo, cu șase cilindri în linie, asistat, așa cum spuneam, de un sistem mild-hybrid la 48V. Transmisia este una automată, cu 8 rapoarte, iar tracțiunea integrală este întotdeauna prezentă.

În cazul versiunii D250, unitatea dezvoltă 250 de cai putere la 4.000 de rotații pe minut și 570 Nm cuplu, între 1.250 și 2.250 de rotații pe minut. Deci, în off-road această plajă relativ scurtă este ideală pentru a nu rămâne împotmolit.

Pe șosea, însă, greutatea mașinii, de 2.4 tone, își spune cuvântul. Reprizele de accelerație sunt liniare, dar nimic impresionant. Nimic exploziv. Este doar un off-roader care te duce din punctul A în punctul B, dar care măcar atrage toate privirile.

Calci pedala de accelerație și începi să simți ceva de-abia după ce acul turometrului depășește 2.000 de rotații pe minut. Dar cuplul se plafonează la 2.250 de rotații pe minut, așa că va fi o perioadă destul de scurtă.

Transmisia schimbă cele 8 rapoarte pe nesimțite și se grăbește să ajungă în treptele superioare pentru a păstra un consum cât mai redus. Pe care nu îl vei prea atinge, dar îți spun imediat ce și cum. Dacă o lași în pace, cutia de viteze își face bine treaba, dar dacă o zorești sau dacă o pui în modul Sport, vei observa că are multe momente de nehotărâre, mai ales la retrogradări.

Și nu, nu poți să intervii, pentru că lipsesc padelele din spatele volanului.

Sistemul mild-hybrid te ajută în fazele de accelerație și pentru a ține în viață mai multe sistemele electronice, dar bateria e prea mică pentru a asigura o rulare pur electrică.