Interior
Poţi să-ţi dai seama că te afli într-o Mazda şi cu ochii închişi. Mirosul pe care îl au maşinile noi ale constructorului japonez este inconfundabil. Inconfundabil şi uşor insuportabil mai ales într-o maşină care nu a depăşit primii săi 100 de kilometri. Situaţie întâlnită, de altfel, şi în cazul celorlalte maşini noi.
După ce treci de această acomodare olfactivă, totul îţi va părea extrem de primitor şi te va trimite cu gândul în segmentul premium. Mazda a încercat să sugereze subtil asta: butoanele au acum detalii cromate, bordul are şi el inserţii de acelaşi fel, iar plasticul este extrem de moale şi prietenos, oriunde pui mâna, chiar şi în părţile inferioare ale bordului.
Antifonarea a crescut şi ea comparativ cu modelul ante facelift, însă chiar şi în aceste condiţii zgomotul la rulare atunci când sunteţi pe autostradă ar putea părea deranjant.
Ergonomia este bună, atât la nivelul climatizării şi sistemului multimedia, cât şi la nivelul comenzilor de pe volan. Despre spaţiile de depozitare se pot scrie multe, însă o să încerc să fiu cât se poate de scurt: în portiere nu încap decât sticle mici, cotiera centrală este foarte mare şi adâncă, există spaţiu pentru pahare şi sticle, iar la baza planşei de bord se găseşte un spaţiu generos, cu acces uşor, la telefonul mobil.
Spaţiul este generos şi pentru pasagerii de pe locurile din spate, atât la nivelul picioarelor cât şi al capului. În portbagaj e loc suficient pentru bagaje, deşi cei 463 de litri sunt depăşiţi fără drept de apel de către Toyota RAV4 şi Honda CR-V.
În situaţiile în care e nevoie de spaţiu pentru transportarea unor obiecte voluminoase, sistemul de rabatare fracţionată a banchetei spate, botezat Karakuri, ajută rapid la obţinerea unei suprafeţe de încărcare aproape plate.
Etalonul Volkswagen Tiguan. tare a ajuns si asta reper in segment. asta e ras