Tinuta de drum
Datele ecuației s-au schimbat radical la acest capitol. Din simplul motiv că vorbim despre o nouă platformă și despre noi roți învârtite. Tot ce a avut Mazda până acum în zona superioară a fost nativ o tracțiune, acum avem nativ o propulsie.
Cea mai plăcută surpriză, și cea care joacă puternic în favoarea noului model premium, este faptul că s-a evaporat acea senzație de punte față care te trage. Ai o puternică senzație de model bavarez, să zic așa. Mai ales atunci când adopți un stil sportiv de conducere. Simți cum împinge spatele, cum puntea față este mult mai relaxată și mai dezinvoltă în a înscrie mașina pe viraje.
Dinamica noii platforme a fost, probabil, cea mai mare surpriză, și una plăcută. Direcția este precisă, dar Mazda mai are de ajustat puțin modul în care este asistată. Nu m-a deranjat faptul că este o direcție mai grea, care îți induce un parfum sportiv, faptul că acel grad de asistare este uniform, fără nicio variație a cuplului. Dar, la viteze reduse, la manevrele de parcare, direcția se simte ușor grea.
La drum lung, această senzație se evaporă. Suspensia are un parfum de sportivitate, dar lasă loc și unui ruliu care să îi comunice șoferului cât de grăbit este. Poate și pasagerilor, ca să aibă și ei justificare atunci când îi zic să o lase mai ușor.
Trenul de rulare este bine izolat fonic, însă, dacă luați la țintă toate craterele din oraș, s-ar putea ca suspensia să fie puțin mai vocală. Modelul este echipat cu Hill Descent Control care operează între 3 și 20 km/h, iar între 20 și 30 km/h sistemul rămâne cuplat, dar în stand-by, pentru a se putea activa automat la reducerea vitezei. La peste 30 km/h sistemul se decuplează automat.
Nota bene: motor pe benzină, aspirat, de 2.5 litri. Mazda rămâne fidelă principiului No turbo până la capăt, chiar și la PHEV. De apreciat!