60 de zile cu Latitude
Următoarele două luni mă vor găsi la volanului unui Renault Latitude 2.0 dCi de 175 de cai. Cu transmisie automată. Vom vedea ce înseamnă să ai un Latitude în viaţa de zi cu zi prin Bucureşti şi care sunt avantajele sale pe şosea. Să vină mulţi kilometri!
Garajul Automarket s-a îmbogăţit la începutul lunii decembrie cu un nou membru. Pe lângă Hyundai i20 şi Chevrolet Aveo, modele de oraş care au deja vechime în relaţia cu echipa Automarket, parcarea noastră a trebuit să-i facă loc unui exemplar Renault Latitude. Mult mai mare, mult mai altfel.
Latitude nu este o noutate pentru noi. De fapt, exact aceeaşi maşină pe care Bogdan a testat-o acum o lună pentru câteva zile în jurul Bucureştiului. Logica testului nostru de (ceva mai) lungă durată? În momentul publicării testului lui Bogdan, discuţiile din redacţie au fost multe, iar părerile împărţite. Latitude este o apariţie insolită în gama Renault, care i-a luat chiar şi pe mulţi clienţi ai mărcii prin surprindere. Este o berlină de segment mediu, acolo unde Renault mai are un model: Laguna. Renault spune că diferenţele dintre cele două maşini sunt făcute de faptul că Laguna e berlina medie cu valenţe dinamice, iar Latitude e berlina medie destinată celor care vor mai degrabă confort. Teoria pare ok, vom vedea în următoarele săptămâni dacă practica e la fel de ok.
Maşina pe care am primit-o pentru două luni în test este un Latitude alb care sub capotă are un motor diesel de 2.0 litri şi 175 de cai putere, cu un cuplu maxim de 360 Nm. Cu aproape 16.000 de kilometri la bord. La prima vedere, motorul nu pare să îţi aducă foarte uşor pe tavă cei 175 de cai, dar probabil că de vină e cutia automată CVA cu şase rapoarte. Aceasta pare calibrată pentru a scoate din maşină un consum cât mai scăzut, deci treptele sunt lungi şi îţi reamintesc faptul că maşina asta a fost făcută pentru croazieră, nu pentru senzaţii tari la apăsarea pedalei.
În rest, e mare. Lucru care înseamnă că e atât foarte încăpătoare (în spate stai excelent, iar portbagajul e imens), cât şi că e mult prea mare pentru a fi parcată în spaţiul în care compacta mea de zi cu zi intră fără probleme. Eh, voi merge mai mult pe jos timp de două luni, n-are de ce să-mi strice asta. Mă revanşez însă cu masajul integrat în scaunul şoferului, unul care este ceva mai util şi mai bine definit (a se citi "apăsat") decât în cazul altor mărci. În plus, am navigaţie, scaune încălzite (perfecte pentru temperaturile de afară) şi, în principiu, tot ce se putea pune pe echiparea Luxury. Nu am reuşit să-mi conectez încă telefonul prin Bluetooth la maşină. Dragoş zice, glumind, că o fi o problemă de incompatibilitate între un produs Apple şi un produs care la origine e un Samsung. Mai vorbim despre asta, sper s-o rezolv.
În fine, sper să nu ningă prea tare. Chiar dacă maşina are pneuri de iarnă, nu e o plăcere să scrii despre cum se comportă pe gheaţă şi zăpadă timp de două luni fără încetare. După ce mă dumiresc cum se mişcă prin oraş şi ce înseamnă să ai o astfel de maşină în Bucureşti, voi pleca prin ţară la finalul lunii şi voi strânge destui kilometri pentru a-mi da cu părerea despre - probabil - punctul forte al modelului francez: şoseaua şi autostrada. Revin.
Nu cred sa fie vorba despre o incompatibilitate si mai mult despre o ignorare. Cred ca sistemele Samsung le ignora pe cele Apple, asta ca sa nu spun ca le dau "eject" .. :))