La revedere, Geneva! La revedere, Adami!

După mai bine de 1400 de kilometri petrecuţi împreună şi câteva poveşti scrise într-un cadru natural desprins parcă din broşurile turistice, Adam Glam şi Adam Slam ne-au spus la revedere

După două zile în care nu am auzit decât vâjâitul halelor din Palexpo şi am mirosit doar plasticul proaspăt care parcă s-a impregnat şi în haine, ne-am pregătit să ne despărţim de Thonon, localitatea unde campasem alături de cele două Adam-uri Glam şi Slam.

Dimineaţa decolării a fost una însorită, cu aproape 18 grade în termometru şi o mulţime de turişti pe faleza lacului Leman. Drumul spre Russelsheim, casa celor doi Adami, a fost estimat la aproximativ 6 ore, cu speranţa că în Germania, pe autostrăzile fără limită de viteză, vom putea să mai lucrăm puţin la acest timp.

Ne-am despărţit cu greu de Monaco-ul recreat parcă la poalele Alpilor şi ne-am înscris pe autostrăzile elveţiene. Nu am sărit de 120 km/h pentru că amenzile sunt usturătoare. Din când în când, câte un localnic mai curajos servea pe post de iepure, însă diferenţa de pe vitezometru era infimă. Când am intrat în Germania am răsuflat uşuraţi. Mai ales că am scăpat uşor de suspicioşii vameşi elveţieni care ne-au văzut cu numere nemţeşti şi ne-au fluturat mâinile în semn de ”Luaţi viteză!”.

Tărâmul Făgăduinţei ne aşternea la picioare o autostradă lină fără limitări de viteză. Cel puţin aşa credeam noi, pentru că acolo unde indicatoarele recomandau 120 de km/h, poliţiştii germani ţinteau cu pistolul tot ceea ce depăşea această limită. Victime au fost multe, majoritatea din specia supercarurilor. Noi am scăpat cu bine.

Glam-ul meu s-a întins la drum, urmat îndeaproape, mereu în oglinda retrovizoare, de Slam. Toate calculele au fost date însă peste cap de o porţiune aflată în lucru, unde cu greu am sărit de 100 de km/h, pe o distanţă de aproape 50 de km. Ne-am înşirat în coloana care a înaintat greu şi am aşteptat desfundarea conductei.

După două pachete de biscuţi ronţăiţi la volan şi alţi 200 de kilometri fără limită de viteză, băteam la porţile uzinei din Russelsheim. Nu am văzut niciodată atâtea Opel-uri pe metru pătrat ca în oraşul care se învecinează cu uzina. Sunt case care au la poartă toată gama constructorului german.

Ne-am despărţit de Adamii noştri în parcarea din faţa porţii cu numărul 55, acolo unde ne-am întâlnit pentru prima dată. Noi ne-am lăsat amprenta cu 1400 de kilometri şi o serie de momente imortalizate într-un decor natural pe care îl vezi de obicei în broşurile agenţiilor de turism.

Pentru cei care vor şi câteva impresii tehnice despre Adam, avem pentru voi un test scris cu câteva luni în urmă, cu ocazia lansării internaţionale a modelului din Portugalia.