Inimă de scandinav
Maşina noastră de test a atins bariera psihologică a celor 20.000 de kilometri parcurşi în viaţă. Până la prima revizie, care vine săptămâna asta, astăzi tragem cu ochiul sub capotă...
7000 de kilometri în 4 luni şi jumătate. Deloc rău pentru o maşină care are rolul de a presta rolul de cărăuş al redacţiei şi de a ne plimba printre testele pe care le producem pentru rubrica noastră specială de drive teste.
Să mă explic. Anterior, cu maşina pe care am avut-o până la V40, reuşisem să parcurg, în medie, doar 8000 de kilometri pe an. 40.000 în 5 ani, mai exact. Deloc măgulitor pentru o maşină nouă, însă perfect explicabil dacă avem în vedere condiţiile în care ne desfăşurăm noi activitatea, cu
O CUTIE RAFINATĂ
Unul dintre punctele forte ale acestei versiuni este însă cutia manuală cu şase trepte. Este etajată excelent, timoneria este exactă şi, chiar dacă treptele de lansare sunt lungi pentru a garanta un consum scăzut, reuşeşte să extragă din compacta suedeză îndeajuns "parfum" încât să aibă zvâcul necesar pentru a face faţă provocărilor din traficul românesc. Foarte importante devin în aceste condiţii treptele 3 şi 4, cuplul de 270 Nm făcându-şi simţită prezenţa începând cu 1750 rpm şi împingând maşina undeva spre un nivel acceptabil de putere. Să ne înţelegem, este cel mai slab motor diesel din gamă, deci pentru senzaţii tari aveţi liber la versiunile D3 (150 CP/350 Nm) sau D4 (177 CP/400 Nm). D2 are însă vârful de performanţe acceptabil pentru un model de 115 CP, iar raportul consum/performanţe devine unul dintre cele mai interesante din întreaga zonă compactă premium diesel sub 130 CP.
O chestiune de culoare: mânerul cu harta luminată a treptelor face ravagii la nivel estetic între cei care ajung în maşina noastră de test, fiind unul dintre cele mai atrăgătoare elemente estetice ale maşinii. Asta se întâmplă însă exclusiv pentru pasageri şi are valoare exclusiv estetică, fiindcă cel de la volan nu va privi niciodată spre mâner pentru a alege treapta de viteză următoare.
Apropo de performanţe, V40 D2 anunţă 11.9 secunde pentru 0-100 km/h şi o viteză maximă fixată la 190 km/h. Cifre care subliniază încă o dată caracterul mai degrabă familisto-liniştit al lui V40 D2. Vom analiza acurateţea acestor performanţe şi reprizele într-un test pe care îl com efectua în curând într-un centru dedicat de testare a performanţelor auto.
TEHNOLOGIE UTILĂ
Tehnologia îţi oferă acces pe V40 la o serie de "easter eggs" interesante. De exemplu, faptul că în loc de ceasurile de bord ai un ecran care poate fi personalizat în trei feluri (Elegance, Eco şi Performance) îţi pune la dispoziţie o serie de indicatoare interesante care te ajută la rulare. Pe Eco, de exemplu, în stânga vitezometrului apare o gradaţie care-ţi oferă indicii despre cât de "verde" e stilul tău de condus, arătându-ţi printr-o "ştachetă" digitală cum stai la acest capitol. Pe de altă parte, dacă alegi modul Performance de afişaj, în dreapta turometrului central apare o ştachetă care-ţi indică dacă eşti sub sau peste puterea maximă pe care o poţi scoate pe respectiva treaptă de viteză. peste toate vine un indicator de schimbare a treptelor care e aşezat în dreapta ceasurilor de bord şi care te ajută să treci dintr-o viteză în alta în cel mai eficient mod posibil.
Un alt element interesant este legat de sunetul pe care îl dezvoltă motorul D2 la rulare. Dacă la începutul relaţiei cu Automarket, atunci când avea 13.000 de kilometri şi iarna dădea semne că trece, ţăcănitul propriu funcţionării unui motor diesel se făcea auzit fără a fi însă deranjant, astăzi - la graniţa celor 20.000 de kilometri şi cu prima revizie în faţă - motorul este foarte silenţios. Atât de silenţios, încât mulţi dintre cei care au avut ocazia de a călători pe bancheta din spate, de exemplu, au crezut că vorbim de un motor pe benzină.
daca ati facut revizia de 20000 km ??? ar fi interesant costul ....