Test de consum cu Honda CR-V 1.6 diesel pe traseul Bucureşti-Braşov-Bucureşti
Traseul Bucureşti-Braşov-Bucureşti a fost martorul unui nou test de consum pus în scenă de Automarket. De această dată, actorul principal a fost Honda CR-V în versiunea diesel de 1.6 litri.
Urăsc serialele, dar vrând, nevrând trebuie să mă obişnuiesc cu ele. Ceea ce a început mai întâi ca un film palpitant, în urmă cu mai bine de cinci ani, s-a transformat în ultima perioadă în serial. Pe fondul creşterii preţului carburanţilor (exceptând perioada actuală) şi a avansului tehnologic cu care se laudă constructorii auto s-au înmulţit şi testele noastre de consum.
Cum a început serialul testelor de consum
Filmul palpitant începea în 2009, când participam şi reuşeam să câştig alături de Opel Insignia Ecoflex unul dintre primele concursuri de consum serioase organizate la noi în ţară. Filmul stresului şi nervilor întinşi la maxim s-a transformat în serial, pentru că anii care au urmat m-au adus mereu faţă în faţă cu câte un test de consum născocit în principal de Automarket.
Serialul a continuat. În primăvara mergeam la Viena să testez vreme de 24 de ore consumul unui Mazda3. Iar apoi, în toamnă a fost episodul numit Porsche Performance Drive, unde am reuşit să ducem echipa României până pe locul doi în topul celor 10 ţări participante, la finalul a patru zile istovitoare scurse prin Turcia, Georgia şi Azerbaijan.
Şi cum orice serial include şi o provocare personală, în noiembrie 2013 încercam să bat recordul pilotului Claudiu David, cu un BMW 520d xDrive. Cu o valoare de 4.1 litri/100 de kilometri, bifată între Bucureşti-Braşov-Bucureşti am fost foarte aproape de cei 4 litri ai pilotului român.
AM TESTAT: Honda CR-V 1.6 i-CDTI - „Mereu acasă”
Acum era timpul să demonstrăm cât de departe poate merge eficienţa niponă. Răspunsul a venit după cinci ore de muncă asiduă, la finalul cărora aveam nevoie de un nou picior drept. Cel din dotare amorţise încă de pe la Braşov.
Bucureşti - Ploieşti cu doar 4.0 litri/100 de km
Provocarea de consum a început dimineaţă, la ieşirea din Bucureşti, mai exact în dreptul aeroportului Otopeni. Cu un motor aproape cald, ne-am strecurat uşor prin ceaţa lăptoasă a unei toamne rătăcite tocmai în luna ianuarie. A durat ceva până am calibrat piciorul drept deasupra pedalei de acceleraţie, însă când treceam de Tâncăbeşti deja puteam spune că m-am obişnuit.
De această dată am renunţat la maşina de asistenţă, aşa că Ciprian, fotograful nostru, a fost nevoit să îşi găsească tot felul de preocupări cu care să-şi omoare timpul. Una dintre ele: număratul copacilor. Mai puţini decât aţi fi tentaţi să credeţi.
Am plecat la drum cu o valoare pe care am încercat să o ştanţăm adânc în subconştient: 4.3 litri/100 de kilometri. Este valoarea anunţată de Honda pentru consumul extraurban al versiunii 1.6 i-CDTI, testată de noi. După 30 de kilometri de drum eram deja acolo, lipiţi de cifra oficială.
Premizele erau îmbucurătoare. Şi nu s-au dovedit false, întrucât am ajuns la Ploieşti cu un incredibil 4.0 litri/100 de kilometri. Nici urmă de soare. Acelaşi văl de ceaţă, acelaşi carosabil mustind, aceleaşi două grade Celsius în termometru. Pe centura Ploieştiului am încercat să anticipez rotirea celorlalţi în cele câteva sensuri giratorii, iar intuiţia m-a păstrat în treapta a cincea de viteză, dar cu ceva forţe laterale resimţite de Ciprian şi aparatura de pe bancheta din spate.
Desculţ până la Braşov
Drumul până la Câmpina a fost un coşmar. Ceaţa a lăsat loc soarelui imediat ce am trecut de Băicoi. Un soare de august, care a venit însă cu o creştere incredibilă a consumului: 4.8 litri/100 de kilometri şi toate planurile noastre erau compromise. Cifrele oficiale se întrevedeau departe, ca prin vis.
Am decis să renunţ la ghete şi să încerc să simt cât mai bine pedala de acceleraţie. În şosete, cu multă răbdare şi cu o coadă care creştea cu fiecare urcare, am reuşit să ating Comarnic alături de un nesperat 4.7 litri/100 de kilometri.
Urcarea s-a făcut lent până la Predeal, însă după staţiunea dedicată sporturilor de iarnă lucrurile au luat-o la vale rapid. Coborârea şi-a pus serios amprenta asupra consumului, care a scăzut văzând cu ochii. Piciorul meu drept aproape că şi-a refuzat orice atingere indecentă cu pedala de acceleraţie. La intrarea în Braşov am oprit cu un optimist 4.4 litri/100 de kilometri, vânaţi din umbră de groaza unei întoarceri anevoioase şi ameninţarea unui 4.8 cu care făcusem cunoştinţă mai devreme.
Deznodământ fericit
Nu a fost să fie aşa. Traficul aproape inexistent mi-a permis să am un ritm de urcare dozat asemeni unui funicular din secolul 16. Am atins Predeal cu un nesperat 4.5 litri/100 de kilometri. De aici şi până la Comarnic trebuia să refuz pe cât posibil contactul cu pedala de acceleraţie. Am reuşit, iar intrarea în linia dreaptă de pe DN1 ne găsea cu un apus minunat în partea dreaptă şi un 3.9 litri/100 de kilometri cocoţat în afişajul din centrul planşei de bord.
Cu mai puţin de 100 de kilometri până la Bucureşti şi cu o atmosferă mohorâtă inspirată de ce se întâmplă dincolo de Canalul Mânecii, ne-am scurs uşor către Capitală, ignorând chiar şi cele două TIR-uri care au hotărât să meargă mai repede ca noi.
Pe înserat, lăsând în partea stângă punctul de plecare (Aeroportul Otopeni) ne-am înfipt în traficul turbat de seară al Bucureştiului. Am decis să ne oprim într-o benzinărie, înainte de furnicarul pe care îl creează centrul comercial din Băneasa. Se făceau 300 de kilometri de la plecare şi 4 ore şi 55 de minute. Aproape cinci ceasuri în care piciorul meu drept a mângâiat atât de fin acceleraţie încât cred că aş putea să îmi leg o pensulă între degete şi să mă apuc de pictat.
Viteza medie? 62 de km/h, pentru amatorii de statistici. Ar mai fi ceva de zis? A, consumul. Păi ne-am întors cu o valoare incredibilă de 3.7 litri/100 de kilometri. Asta înseamnă cu 0.6 litri mai puţin decât ce recomandase producătorul. Aşadar, limitele unui CR-V 1.6 diesel pot fi duse înspre extrem dacă ai nervi de oţel şi atingerea unei bule de săpun.
@Bogdan Banuiesc ca varianta era 2wd nu?