Top 10: Monoposturile cu cele mai urâte părţi frontale din istorie

Pe parcursul istoriei de peste 60 de ani, fanii Formulei 1 au fost nevoiţi să suporte numeroase monoposturi cu părţi frontale inestetice, care au avut un aspect mai puţin prietenos chiar şi decât cele dezvoltate pentru sezonul 2014.

Lansarea noilor monoposturi de Formula 1 pentru sezonul 2014 a fost primită cu numeroase critici din partea fanilor, ca urmare a nasurilor preponderent inestetice dezvoltate de către ingineri.

Aspectul fizic al părţii frontale a monoposturilor a reuşit chiar să deturneze atenţia fanilor de la un aspect mult mai important al competiţiei, şi anume sunetul noilor motoare turbo V6 de 1.6 litri.

Totuşi, frumuseţea este ultimul aspect la care se gândesc designerii atunci când desenează monoposturi de Formula 1, întrucât principala preocupare a acestora este realizarea unui compromis între respectarea literei regulamentului tehnic şi performanţa reală a monopostului.

Acest lucru este cu atât mai evident în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat al Formulei 1, atunci când lipsa unor constrângeri severe de ordin tehnic a dat naştere unor monoposturi cu adevărat inestetice în partea frontală. Singura diferenţa este însă că acele monoposturi erau rare, pe când în 2014 aproape toate monoposturile suferă vizibil la capitolul frumuseţe. 

• 

  Williams FW26 (2004) - nasul cu o singură nară

  Ultimul monopost realizat de Williams sub îndrumarea directă a lui Patrick Head a fost FW26, cu care echipa britanică a concurat în sezonul 2004. FW26 a ieşit în evidenţă în special prin nasul monopostului, din cauza celor două "coarne" prelungite de la nivelul şasiului până la aripa faţă. Elementul de design a generat un spaţiu generos chiar în mijlocul aripii faţă, însă soluţia a fost ineficientă din punct de vedere a performanţelor şi a fost înlocuită la jumătatea sezonului, începând cu Marele Premiu al Ungariei. 

• 

  Toleman TG181C (1982) - placa de lemn

  Toleman este cunoscută în special pentru că este echipa pentru care a debutat Ayrton Senna în Formula 1, însă cu doi ani înainte de acest eveniment s-a remarcat şi primul monopostul TG181C, utilizat în sezonul 1982. Performanţele obţinute de Derek Warwick şi Teo Fabi au fost lamentabile, însă echipa s-a evidenţiat cu un monopost inestetic în partea frontală, din cauza aripii faţă care seamănă cu o banală placă de lemn mărginită în ambele capete de două plăcuţe. Echipa a renunţat însă relativ repede la acest design inedit, dar în acelaşi timp ineficient. 

• 

  Theodore TR01 (1978) - grilajul

  Theodore este una dintre echipele anonime ale Formulei 1, întrucât performanţele înregistrate în anii '70 şi '80 de team-ul fondat de un miliardar din Hong Kong au fost inexistente. Asiaticii au impresionat însă în mod negativ cu monopostul TR01, care în partea frontală a inclus un fel de grilaj cu formă pătrată care avea, teoretic, un avantaj din punct din vedere aerodinamic. Cu acest monopost, Keke Rosberg s-a calificat pentru o singură cursă (Africa de Sud) înainte ca echipa să renunţe complet la monopost.

• 

  Lotus 81 (1981) - fără cuvinte

  Lotus 81 este un monopost mai puţin performant al uneia dintre cele mai cunoscute echipe din istoria Formulei 1. Utilizat în sezonul 1980 şi în prima parte a anului 1981, Lotus 81 s-a remarcat în principal printr-o aripă faţă inestetică fără elemente inovatoare de design montată înaintea unui şasiu lunguieţ în partea frontală. Cu acest monopost, cel mai bun rezultat obţinut de Lotus a fost un loc doi în Brazilia prin Elio de Angelis, însă Nigel Mansell a debutat în Formula 1 la volanul unui Lotus 81. 

• 

  McLaren M26 (1978) - aripă faţă dublă

  În sezonul 1978, McLaren nu s-a mulţumit cu o singură aripă faţă, motiv pentru care a introdus una suplimentară montată aproape de nivelul pneurilor. Nu a fost o soluţie aleasă exclusiv pentru a promova numele sponsorului principal din acea perioadă, dar nici nu a impresionat din punct de vedere al performanţelor. Echipa a obţinut trei victorii cu acest monopost, însă titlul mondial a revenit celor de la Lotus prin intermediul lui Lotus 79. McLaren M26 a rămas însă cunoscut în istorie drept monopostul cu aripă faţă dublă. 

• 

  Arrows A22 (2001) - un obstacol pentru piloţi

  Este greu de spus la ce s-au gândit designerii echipei Arrows când au introdus o aripă faţă suplimentară de dimensiuni mai mici montată deasupra şasiului. Cert este că dispozitivul, utilizat în antrenamentele libere din Marele Premiu al statului Monaco din 2001, obstrucţiona sever vizibilitatea pilotului, lucru cu atât mai periculos precum un circuit precum cel de la Monte Carlo, îngrădit pe toată lungimea sa de bariere metalice. Deloc surprinzător, FIA a interzis "inovaţia" imediat după antrenamente din motive de securitate, însă probabil că nici nu ar fi fost utilizată în timpul calificărilor şi a cursei. 

• 

  Lotus 80 (1979) - făraşul

  Cu doi ani înainte de un alt design controversat, Lotus a concurat în Formula 1 cu monopostul Lotus 80, caracterizat printr-o formă mai puţin obişnuită a părţii frontale. În acest an vorbim despre un fel de făraş montat invers deasupra aripii faţă, componentă care avea rolul de a schimba direcţia fluxului de aer şi, implicit, aerodinamica. Scopul era obţinerea unui monopost cu un "ground effect" cât mai pronunţat, însă în virajele lente pierdea o bună parte din forţa de apăsare aerdinamică, motiv pentru care Lotus 80 a fost utilizat în numai trei curse. De altfel, tocmai din acest motiv, Carlos Reutemann a refuzat să concureze cu Lotus 80.

• 

  Ferrari 312 B3 (1973) - plugul de zăpadă

  Partea frontală a monopostului cu care Ferrari a abordat sezonul 1973 al Formulei 1 ar putea fi uşor confundată cu un utilaj de deszăpezire, motiv pentru care inclusiv Scuderia a poreclit monopostul drept "plug de zăpadă". În această configuraţie, monopostul nu a fost utilizat în nicio cursă, însă a stat la baza primului monopost de Formula 1 cu monococă de aluminiu, care nu a mai necesitat o structură de oţel. În 1973, Ferrari a obţinut însă doar 12 puncte şi nu a terminat niciodată pe podium.

• 

  Ensign N179 (1979) - chioşcul de ziare

  Cu doar 19 puncte câştigate în 10 ani, Ensign este una dintre echipele anonime ale Formulei 1, însă în sezonul 1979 a ieşit în evidenţă prin monopostul N179, şi asta nu într-un sens pozitiv. Aripa faţă a monopostului a fost conectată la sasiu prin intermediul unei componente de mari dimensiuni care avea o formă asemănătoare cu cea pe care distribuitorii de presă îşi puneau ziarele la vânzare în chioşcuri, de unde şi porecla de "newsstand", adică "chioşc de ziare". Cel mai bun rezultat al echipei în acel sezon a fost un loc 11 obţinut de Derek Daly chiar în prima cursă a anului. 

• 

  March 711 (1971) - farfuria zburătoare

  În doar al doilea său sezon în Formula 1, March a propus un monopost cu o parte frontală neconvenţională: în locul unei aripi faţă tradiţionale, inginerii au mizat pe o aripă faţă cu forme rotunjite care, cu excepţia formei alungite, ar putea fi asemănata cu o farfurie zburătoare. Cu această configuraţie inedită, echipa nu a obţinut nicio victorie, însă suedezul Ronnie Peterson şi-a trecut în cont locul doi în patru curse.