POVEŞTI AUTO: Rudolf Uhlenhaut - inginerul-pilot, părintele lui Mercedes-Benz SL
Rudolf Uhlenhaut este nume important în istoria mărcii Mercedes-Benz. El este cel care s-a ocupat de dezvoltarea unor modele emblematice ca performantul SL, dar şi de divizia motorsport a companiei.
În 2012, cel mai vechi exemplar SL, un 300 SL, a fost restaurat la centrul Mercedes-Benz Classic din Fellbach. În acel moment, undeva în lumea spiritelor, un anume Rudolf Uhlenhaut zâmbea.
Inginerul născut la Londra este jumătate englez, jumătate german şi e considerat părintele spiritual al modelului SL, dar şi al Săgeţilor Argintii Mercedes-Benz. El este cel responsabil de succesul germanilor în motorsport între 1930 şi 1950. Secretul reuşitelor sale? Uhlenhaut nu îşi dezvolta ideiile pe planşetă, ci le aplica direct în practică. Era un pilot pasionat "simţea" foarte bine automobilele. De altfel, această pasiune a făcut ca acesta să devină cunoscut drept "inginerul pilot".
Inginerul care-şi testează singur maşinile
Rudolf Uhlenhaut s-a născut la Londra pe 15 iulie 1906 la Londra. Mama era o englezoaică cu ştaif, iar tatăl său, german, lucra la filiala britanică a Deutsche Bank, astfel că micul Rudolf avea să primească o educaţie englezească până la vârsta de 8 ani. Avea să se mute apoi cu familia la Bruxelles şi apoi la Bremen. Pasionat de schi, a plecat ulterior înspre sudul Germaniei, stabilindu-se la Munchen pentru a-şi continua studiile.
În 1931 s-a alăturat companiei Daimler-Benz la Stuttgart, unde şi-a început cariera în departamentul de cercetare şi dezvoltare. După doar cinci ani, Uhlenhaut avea să fie numit şeful departamentului sportiv. Misiunea sa era să aducă modelele implicate în competiţii pe drumul către succes şi a făcut acest lucru aşa cum ştia el mai bine: la volan. A parcurs mii de kilometri pentru a înţelege maşinile şi a îşi da seama ce nu este în regulă.
Uhlenhaut avea un talent deosebit de a analiza comportamentul unui automobil după ce îl conducea şi putea stabili rapid ce trebuie modificat. Primul său proiect a fost îmbunătăţirea modelului W25 şi dezvoltarea unui succesor. În ciuda eforturilor depuse, W25 s-a dovedit doar parţial performant, însă succesorul acestui model, W125, avea să fie un automobil de curse superior concurenţei şi îi permitea lui Rudolf Caracciola să devină campion european în 1937.
Uhlenhaut avea să dezvolte apoi modelul W154, echipat cu motor cu 12 cilindri, care avea să domine sezoanele 1938 şi 1939. Războiul avea să pună un sfârşit brusc sportului auto şi implicării Mercedes în acest domeniu, iar germanii au putut construi un nou automobil de curse performant abia după terminarea confruntărilor armate. Rudolf Uhlenhaut avea să se întoarcă la treabă în 1949, ca şef al departamentului de testare pentru maşinile de stradă, dar pe 15 iunie 1951 a fost din nou numit şef al echipei de curse.
Părintele lui SL
După al doilea Război Mondial, inginerul german avea să fie contactat de un ofiţer britanic. Acesta îl cunoştea pe Uhlenhaut de multă vreme şi vroia ca talentatul inginer să îi construiască o maşină sport. Uhlenhaut a avut ideea unui cadru metalic asamblat din segmente tubulare triughiulare îmbinate doar prin presiune şi tensionare. Acest concept i-a permis să produca un automobil extrem de uşor dar care era şi foarte rigid în acelaşi timp.
Ulterior, Uhlenhaut avea să folosească acelaşi concept pentru două modele Mercedes-Benz: 300 Berlină (W186 Adenauer Mercedes) şi legendarul 300 SL (W194). Acesta din urmă avea să se nască iniţial doar ca maşină de curse. Abrevierea SL însemna Super Leicht (Foarte Uşor), iar portierele tip gullwing şi structura supra uşoară au fost opera lui Rudolf Uhlenhaut.
SL-ul lui de curse dezvoltat de Uhlenhaut avea să se dovedească extrem de performant încă de la început. În primele cinci curse avea să obţină patru victorii. În sezonul 1952, Mercedes-Benz 300 SL cu motor aspirat era net superior modelelor rivale din lumea curselor, însă nimeni nu se gândise că acest model poate fi utilizat şi pe stradă, în viaţa de zi cu zi. Asta până în momentul în care Maximilian Hoffman, distribuitorul Mercedes în Statele Unite, a reuşit să convingă adunarea generală să producă acest model şi în variantă de serie. Astfel s-au născut Mercedes-Benz 300 SL (W198) şi versiunea decapotabilă 190 SL (W121), care aveau să fie prezentate publicului american la Salonul Auto de la New York din 1954. Iar restul este istorie.
Clasicul SL avea să devină un icon al industriei şi avea să fie votat Maşina Secolului în 1999. SL-ul de serie era echipat cu primul motor cu aprindere în patru timpi şi injecţie directă de benzină. Acest lucru îi permitea să dezvolte 215 CP. Iar un detaliu interesat este faptul că portierele de tip fluture nu era un artificiu de design, ci o necesitate: structura cadrului pe care era montată caroseria avea laturile ridicate, ceea ce făcea imposibilă montarea portierelor convenţionale.
Celelalte proiecte semnate Uhlenhaut
După ce Mercedes-Benz s-a retras din lumea sporturilor cu motor, în 1955, Rudolf Uhlenhaut avea să-şi dedice tot talentul către dezvoltarea şi perfecţionarea automobilor de stradă. A reglat şi pus la punct suspensia tuturor generaţiilor modelului SL până în 1971 şi a fost responsabil pentru dezvoltarea tuturor modelelor mărcii, inclusiv a noului S-Klasse din 1972. Mai mult, Uhlenhaut a avut o mare influenţă şi asupra altui model legendar din istoria Mercedes, 230 SL Pagoda.
Ultimul proiect în care a fost implicat a fost dezvoltatea motorului rotativ folosit de modelul concept Mercedes-Benz C111. Iar în tot acest timp, maşina sa de companie a fost un prototip. Un coupe cu "aripi" bazat pe modelul de curse 300 SLR. Avea să rămână în istorie drept coupe-ul "Uhlenhaut".
S-a retras din viaţa de inginer în 1972 şi ne-a părăsit pe 8 mai 1989 la vârsta de 83 de ani. Inginerul avea să fie regretat de tot staff-ul Mercedes, fiind un om cu calităţi personale impresionante. În ciuda talentului său, nu a fost niciodată arogant, tratându-şi mereu subordonaţii ca egali. Un amănunt colorat: în ciuda pasiunii sale pentru automobile, Rudolf Uhlenhaut nu a deţinut nici o maşină ca proprietate personală.
Mai rapid decât Fangio
O faimoasă anecdotă din 1955 descrie talentul său de pilot. După teste intensive pe Nurburgring, celebrul pilot Juan Manuel Fangio revine la boxe şi spune că maşina nu este reglată corespunzător. Uhlenhaut se ridică de la masă, după un prânz copios, fiind îmbrăcat în costum şi cravată. Se urcă în maşina de curse pilotată de Fangio şi, după câteva tururi de circuit, timpul înregistrat de german este cu trei secunde mai bun decât cel înregistrat de Fangio.
@Automarket: Pe cand mai prezentati istoria unei masini de cand a aparut pana in prezent ? Este foarte interesant si parca ati promis ca o sa incercati sa faceti mai multe astfel de articole. Ma asteptam acuma sa faceti povestea SL-ului de la origini si pana in prezent.