Interior
Facelift-ul nu a adus schimbări majore la interiorul lui Spark. În cazul versiunii de top remarcăm ornamentele vopsite în gri, care aduc un aer de prospeţime faţă de Spark-ul precedent.
Materialele de la bord nu impresionează prin calitate, lucru pe care nu prea poţi să-l ceri în acest segment, ci prin finisaje. Plasticul de la bord are o textură plăcută la atingere şi dă senzaţia că este asamblat cu atenţie, toate elementele fiind de neclintit la apăsarea mai puternică cu mâna, lucru care pare să promită linişte şi după abordarea a zeci de mii de gropi mioritice.
Comenzile principale ale sistemelor audio şi de climatizare sunt mari şi intuitive. Ceasurile de bord, un mix între vitezometrul analogic (care arată bine) şi turometrul digital de dimensiuni reduse, se încadrează în linia estetică a exteriorului. Din păcate, turometrul este greu de citit în unele momente, cum ar fi atunci când bate soarele direct pe instrumentarul de bord.
Scaunele din faţă sunt confortabile, neaşteptat de bune pentru acest segment, cu toate că poziţia la volan este mai înaltă decât am fi dorit. Ergonomia comenzilor este bună, singurul lucru ciudat fiind amplasarea pe manete diferite a comenzilor pentru proiectoare, respectiv lămpi de ceaţă. Spaţiile de depozitare sunt suficiente şi încearcă să suplinească portbagajul relativ mic în raport cu segmentul, de 170 de litri.
Partea bună este că pasagerii din spate au suficient loc pentru cap şi genunchi, iar bancheta lor este fracţionabilă 60/40 şi aproape la fel de moale precum scaunele din faţă, lucru bun pentru o călătorie mai lungă în caz de nevoie.
De banii astia imi cumpar un Sandero care este mai masina. Spark-ul este urat rau, numai bun pentru transport pizza la domiciliu.