Volkswagen e-Golf

Experiment: am făcut turul punctelor de încărcare din Bucureşti. Şi avem veşti proaste

Ideea mi-a venit mai demult, dar am aşteptat momentul ideal pentru a o pune în practică. Ştiam că în Bucureşti au apărut răzleţ puncte de încărcare ale maşinilor electrice - în principiu private - şi că ele există, fiind "contorizate" şi de platforma Plugshare, care îţi oferă o listă a tuturor prizelor destinate maşinilor electrice existente la nivel mondial. Deşi în Bucureşti pot fi admirate de ceva vreme câteva maşini electrice care circulă pe străzi - exemplarele Tesla Model S importat din ţările care vând marca americană sunt cele mai vizibile şi spectaculoase - numărul punctelor de încărcare pentru aceste maşini a rămas unul foarte redus. 

Pe harta oficială a punctelor de încărcare din Bucureşti figurează 14 astfel de locuri destinate maşinilor cu baterii, fie ele electrice sau hibride plug-in. Ieri am luat o gură sănătoasă de aer, ne-am înarmat cu răbdare şi am început un tur al acestor locuri. Deşi Golful electric din testul nostru este colantat şi e evident că este o maşină de test, am încercat pe cât posibil să nu ne dăm jurnalişti, pentru a intra în pielea unor clienţi de electrică ce rămân în pană de energie. 

Ei bine, avem veşti proaste. 

Oraşul fără prize

Pe lângă faptul că cele 14 prize private publice sunt extrem de puţine pentru un oraş de peste două milioane de locuitori, un posesor de electrică va avea probleme reale în a găsi un punct de încărcare în care să-şi încarce - contracost sau nu - maşina. Paranteză: am prins singura zi ploioasă din testul nostru de 10 zile cu e-Golf, deci ne cerem scuze pentru faptul că maşina este stropită în unele fotografii. Într-un Bucureşti ud e greu să rămâi prinţesă imaculată.

Oprirea 1: sediul Renovatio din Pipera

Am început călătoria noastră în Pipera, acolo unde compania Renovatio a înfipt un punct de încărcare în parcarea exterioară a ansamblului de clădiri de birouri Swan. Am ajuns cu maşina într-un loc de parcare rezervat şi blocat cu jalon şi am fost intreceptaţi rapid de un paznic care ne-a spus că locul de parcare e privat şi că nu poate fi utilizat. Nu am apucat să întrebăm care-i scopul lui în acest caz pentru că un angajat Renovatio a intervenit şi ne-a invitat să parcăm şi să încărcăm maşina cât dorim. "E nevoie de un card pe care deocamdată îl oferim noi gratuit celor care au maşini electrice", ni s-a spus ulterior.

Am început bine: am intrat în vorbă cu oamenii de aici şi am aflat că Renovatio are planuri mari în ceea ce priveşte dezvoltarea unei reţele private de încărcare a maşinilor electrice, urmând să instaleze prize de tip Supercharger în oraşele mari din România. Accesul se va face contracost, printr-un abonament, însă în prima fază, până la strângerea unei "mase critice" de maşini electrice, Renovatio va oferi acces gratuit cu ajutorul unei cartele. Prin punctele care vor fi probabil disponibile în centrele comerciale ale oraşelor mari, o maşină electrică poate fi încărcată în proporţie de 80% într-o jumătate de oră. Deocamdată, singurul Supercharger din România se află în curtea celor de la Porsche Bucureşti Nord. A fost instalat de Renovatio şi poate fi utlizat doar de clienţii mărcilor VW Group. 

Vom ajunge şi acolo. Deocamdată, încărcătorul de 22 kW al celor de la Renovatio - o soluţie bună pentru zone rezidenţiale sau parcări ale birourilor - a crescut autonomia Golfului electric cu 3 kilometri în jumătate de oră. Una peste alta, am bifat un punct de încărcare utilizabil.

Oprirea 2: Autoklass Pipera

Dealerul Mercedes-Benz şi Smart are trei zone de lucru în Bucureşti, toate fiind prevăzute cu prize de două tipuri. Sunt disponibile contracost clienţilor oricărei maşini electrice, însă preţurile jetoanelor care îţi oferă acces la priză pentru o oră sunt mai degrabă prohibitive: 25 de lei/oră la priza mare (22 kW) şi 12 lei/oră la priza mică (normală, 220V). Asta în condiţiile în care plinul unui e-Golf te costă acasă în jur de 12-15 lei, în funcţie de preţul abonamentului la energia electrice. 

Am vizitat dealership-ul din Pipera, a doua noastră oprire, acolo unde am dat de un punct de încărcare pe care erau însă parcate alte trei maşini. Nu am insistat, pentru că mai aveam de vizitat multe locuri şi nu puteam să le cerem oamenilor să mute maşinile pentru doar câteva minute. Am sunat ulterior pentru a afla preţurile şi am primit asigurări că prizele sunt funcţionale pentru maşinile oricărei mărci.

Oprirea 3: Porsche Bucureşti Nord

În parcarea dealerului Volkswagen Porsche Bucureşti Nord veţi găsi singurul Supercharger pe bune din România anului 2015. Nici el nu exista până acum două luni, însă odată cu lansarea noilor electrice e-Up şi e-Golf sau a hibrizilor Golf GTE şi A3 e-tron era nevoie de aşa ceva la cel mai mare dealer Volkswagen din România. Oficialii mărcii ne-au asigurat că orice client de electrică Volkswagen îşi poate încărca maşina aici, iar încărcarea se face extrem de rapid.

Staţia seamănă cu pompa unei benzinării, pentru că aici nu foloseşti cablurile care vin cu maşina, ci ştecherul imens din dotare. Îl conectezi la maşină, apeşi pe ecranul touch ce tip de încărcare vrei şi gata: în 30 de minute ai 80% din baterie, iar în aproximativ 50 de minute ai un e-Golf plin-ochi. Este o soluţie excelentă de încărcare, dar costă bani serioşi, deci la nivel individual nu vă veţi putea atinge de aşa ceva decât dacă aveţi de cheltuit nişte zeci de mii de euro pentru montaj şi activare.

Bifăm însă ca loc de pelerinaj pentru clienţii VW noul punct de încărcare de la sediul Porsche Bucureşti Nord, acolo unde ne aşteptau deja în parcare un e-Up şi un A3 hibrid. 

Oprirea 4: Taverna Sârbului Bucureşti

Pe harta celor de la Plugshare apare un punct de încărcare şi la sediul Toyota România din Pipera, însă nu acesta nu este disponibil clienţilor, fiind utilizat pentru uz intern de reprezentanţii mărcii japoneze. Drept pentru care am plecat (cu greu, pentru că zona de nord a Bucureştiului e sub asediul excavatoarelor) spre zona Piaţa Presei pentru următorul punct: Taverna Sârbului.

Patronului lanţului de restaurante cu acest nume conduce în viaţa de zi cu un Tesla Model S, astfel că Taverna Sârbului din Bucureşti şi Sinaia s-au îmbogăţit cu câte un punct de încărcare pentru maşinile electrice. Când am ajuns noi la restaurantul din Bucureşti, cele două locuri erau libere şi blocate de jaloane. Paznicul parcării ne-a invitat să încărcăm fără probleme, iar după două minute alimentam maşina de la punctul de la Tavernă. Gratuit. Jos pălăria.

Oprirea 5: Romania Green Building Council

După patru opriri începeam să ne facem o imagine idilică a unui oraş care s-a adaptat din mers la maşinile electrice. Am fost primiţi excelent până acum şi, cu excepţia Autoklass Pipera, toate punctele de încărcare au fost disponibile imediat şi fără probleme. Şi mai ales gratuit.

De aici, însă, am alunecat în zona crepusculară.

A urmat însă o călătorie spre zona Basarab, acolo unde, pe o stradă îngustă, se află sediul organizaţiei non-profit Romania Green Building Council. Oamenii anunţă că promovează responsabilitatea faţă de mediu, iar pentru asta anunţă pe Plugshare că au o priză de încărcare a maşinilor electrice disponibilă la sediu.

Am găsit sediul organizaţiei cu ajutorul Google Maps pe o străduţă pe care nu ai avea ce să cauţi decât dacă locuieşti acolo. Am ajuns şi am găsit şi punctul de încărcare. Sau, mai degrabă, o cutie care seamănă cu un punct de încărcare pentru maşini electrice. Oricum nu am avut acces la ea, pentru că în faţă era parcat un Cielo. Cireaşa de pe tort: de cutie era agăţat un meniu al unei pizzerii din zonă. Semn că utilitatea ei e cu totul alta.

"Nu ştiu dacă funcţionează, oricum în ultimul an nu a întrebat nimeni de priza asta", ne spune angajata unei firme care activează în aceeaşi clădire. La sediul Green Building Council era o şedinţă şi am dat cu greu de o persoană care nu a putut să ne lămurească ce-i cu acea cutie agăţată de clădire. Ne-a lăsat un număr de telefon şi un mail care nu ne ajutau însă dacă aveam o problemă de autonomie cu o maşină electrică. Mergem înainte.

Oprirea 6: parcarea subterană de la Universitate 

Inaugurată cu fast acum câţiva ani, parcarea de sub Piaţa Universităţii este o apariţie extrem de utilă în centrul oraşului, însă nu a fost adoptată de şoferii români care preferă să parcheze haotic pe trotuarele din jur. La inaugurare am fost asiguraţi că parcarea e prevăzută cu prize speciale pentru maşinile electrice, două locuri fiind rezervate mereu pentru acest tip de vehicule.

A fost un moment bun să verificăm disponibilitatea acestora. Am intrat în parcarea în care accesul se face contracost (3.5 lei/oră) şi ne-am ghidat după indicatoarele care arată direcţia spre cele două locuri speciale. Pe unul dintre ele se odihneşte o maşinărie care curăţă parcarea, dar celălalt e liber. Parchez şi intru alături, la administraţia parcării, optimist că prizele speciale din perete sunt libere şi par funcţionale.

Elanul îmi e tăiat rapid.

"Da, puteţi încărca maşina, dar de la prizele astea două de pe stâlp", îmi spune omul angajat acolo, arătându-mi două prize normnale de 220V.
"Păi şi prizele speciale de pe perete?" întreb eu năuc.
"Nu merg, nu au mers niciodată de când sunt eu aici. Cei care mai vin cu maşini dintr-astea le bagă în prizele de pe stâlp". 

Pe scurt, se poate, dar nu prea. În prizele de pe stâlp, încărcarea se face în vreo 12 ore. Iar atunci când ai nevoie de energie în baterii nu prea poţi să aştepţi atât, oricât de evervescent al fi Centrul Vechi al capitalei. Deci utilitatea lor e egală cu cea a unei lese prin care te asiguri că maşina nu fuge cât eşti ieşit. Începeam să-mi pierd optimismul.

Oprirea 7: Transelectrica

Ne-am strecurat prin traficul din centrul Bucureştiului până în spatele Magazinului Unirea, acolo unde se află sediul Transelectrica. În parcarea din faţa companiei care administrează reţeaua de distribuţie a energiei electrice din România a fost inaugurat acum 4 ani şi jumătate, cu mare fast, primul punct de încărcare dedicat maşinilor electrice din România.

Surpriză: deşi punctul de încărcare încă există, fiind însă clar depăşit de timp şi dotat cu o priză simplă de 220V, în faţa sa stăteau înghesuite trei maşini care blocau accesul. Am parcat e-Golf ceva mai departe şi am mers spre priză să verific funcţionalitatea sa. Am fost întâmpinat rapid de trei bărbaţi care ne-au asigurat că priza nu a mai fost folosită de foarte mult timp şi că pentru a putea fi utilizată avem nevoie de acceptul unui domn. Cum se numeşte? Nu ştie nimeni.

"Da' ce vreţi să faceţi cu priza?" mă întreabă unul dintre ei cu emfaza paznicului care te consideră infractor ad-hoc.
"Păi ce pare că aş vrea să fac cu ea?", spun eu din uşa unei maşini pe care scrie cu litere de-o şchioapă "100% electric".

Bărbaţii îmi cer timp pentru a vedea dacă priza funcţionează. Le spun că nu e nevoie, pentru că oricum nu pot parca maşina acolo. Ei dau din umeri. Eu plec. Curentul din România se transportă în continuare, prizele sunt inaugurate cu miniştri, autostrăzile o iau la vale, lumea arde în cluburi care funcţionează cu autorizaţii la zi. România e o ţară frumoasă.

Oprirea 8: Romstal Vitan

Traseul ne poartă spre zona Vitan, acolo unde, pe o distanţă de doar câţiva kilometri, se află trei puncte de încărcare conform celor de la Plugshare. Primul dintre ele se află la sediul Romstal, la care ajungi după ce treci de tortura traficului din zona Vitan, acolo unde termenul fluiditate nu există în dicţionare.

Sediul central Romstal are şi un magazin dedicat, a cărui parcare e pe jumătate plină. Văd însă imediat locurile largi, acoperite, pe care scrie mare "Punct de încărcare maşini electrice". Mă îndrept fericit spre ele, pentru că pare că priza din spate are câtea LED-uri aprinse şi funcţionează. Nu apuc să îndrept maşina şi sunt luat la rost de un portar care aleargă disperat spre mine.

"Nu aveţi voie aici, vă rog mergeţi la parcarea din faţa magazinului", strigă omul, agitându-se.
"Păi e maşină electrică, aici scrie că e punct de încărcare", răspund eu surprins. Omul se blochează, se trage un pas mai în spate, se uită la ce scrie pe maşină.
"Am înţeles, dar nu funcţionează prizele. Nici şefu' nu-şi încarcă maşina aici".
"Ce maşină are şeful dumneavoastră?"
"Un Tesla d-ăla".
"Păi şi el nu o încarcă aici?".
"Ba da, dar doar din când în când", îmi spune omul. Îl rog să verifice dacă se poate face încărcarea măcar contracost. Scoate un telefon şi sună un coleg.
"Uite, au venit nişte domni cu... (citeşte de pe maşină) Das e-Auto Golf şi vor să ştie dacă se poate încărca aici", spune omul. Mă abţin cu greu să nu izbucnesc în râs. Ciprian, fotograful nostru, care se afla deja în afara maşinii pentru a trage câteva cadre, se întoarce cu spatele în hohote.
"Nu se poate, îmi pare rău", spune omul la final.

Îi mulţumesc. Noroc că facem un experiment, pentru că la nevoie rămâi cu maşina în curtea oamenilor şi aştepţi un trailer să te ridice.

Oprirea 9. Rin Grand Hotel Vitan

La doi kilometri mai încolo, Plugshare ne anunţă că avem o priză în parcarea Rin Grand Hotel. le facem o vizită neanunţată şi intru pe bariera care duce spre parcarea cu plată. Opresc imediat, la o gheretă, şi întreb unde e priza pentru maşini electrice.

"În faţa hotelului, la recepţie", mi se spune. Profit de faptul că primele 40 de minute de parcare sunt libere şi ies din parcare după 30 de secunde. Mă îndrept cu maşina spre intrarea principală în hotel, unde un majordom mă întreabă de ce am nevoie.

"De o priză de maşină electrică", îi spun, zâmbind. Îmi face semn să parchez la câţiva metri distanţă şi-mi spune să întreb la recepţie.
"Am înţeles, întreb, dar spuneţi-mi, vă rog, unde e priza, să las maşina acolo". Îmi face semn din nou să parchez mai departe.

Las maşina cu fotograful în ea fix lângă punctul de încărcare, aflat în dreapta intrării principale. Merg spre recepţie.

"Bună ziua. Aş dori să ştiu dacă e disponibilă priza pentru maşini electrice şi, dacă este, cât costă să o utilizez". Recepţionera face ochii mari, se uită pierdută spre o colegă a ei şi merge să întrebe managerul de la recepţie. După o discuţie scurtă, omul se îndreaptă spre mine.

"Bună ziua, sunteţi de aici?" mă întreabă omul.
"Da, de aici. Din Bucureşti", răspund eu, intuind următoarea întrebare.
"Deci nu sunteţi cazat la hotel?"
"Nu, întreb doar de punctul de încărcare, pentru că am o maşină electrică şi vreau să ştiu dacă pot utiliza priza".
"Dacă eraţi cazat aici era mai uşor. Înţelegeţi dumneavoastră", îmi spune bărbatul zâmbind cu subînţeles. Eu nu zâmbesc şi-l întreb dacă pot să alimentez de urgenţă contracost, în cazul în care rămân fără baterie când trec pe acolo.
"Lăsaţi-mi un număr de telefon şi vă sun eu".

După 24 de ore, nu a sunat nimeni.

Oprirea 10. AVER - Asociaţia pentru promovarea Vehiculelor Electrice în România 

După nume, pare o chestiune serioasă. O asociaţie care promovează maşinile electrice în România nu are cum să nu beneficieze de un punct de încărcare dedicat. Provocarea este, însă, să găseşti sediul organizaţiei, aflat - conform site-ului oficial - pe Splaiul Unirii. E o zonă familiară, pentru că acolo se află un showroom mare al celor de la Auto Cobălcescu şi trecem destul de des pe acolo pentru maşini de test. 

Nu găsim însă nimic. Oprim la o barieră care duce spre o zonă de parcare a unei foste fabrici. 

"Bună ziua. Ştiţi cumva dacă există vreo priză de încărcare a maşinilor electrice prin zonă?" întreb nedumerit şi obosit după turul de forţă prin Bucureşti.
"Aici nu există aşa ceva", îmi spune omul, şi mai nedumerit.
"Căutăm sediul AVER, e o asociaţie care luptă pentru promovarea maşinilor electrice", insist eu.
"Nu avem aici aşa ceva, îmi pare rău", răspunde paznicul.

Intru de pe mobil pe site-ul asociaţiei. Dau de un site care pare desenat acum 20 de ani. Harta-mi spune că-s în locul potrivit. Şi totuşi, sunt la o barieră care nu duce nicăieri. E ora 17, sun la numărul de telefon de contact. Îmi intră tonul de fax.

Marile secrete

Se face seară şi mi-e foame.

Rămăseseră două locuri de vizitat. Ministerul Mediului, aflat în faţa Palatului Parlamentului, şi parcarea subterană a Hotelului Cişmigiu. Sun la ambele. Mi se spune că priza de la Minister e funcţională, dar simt prin telefon mai multe semne de întrebare decât în toate locurile în care am fost azi la un loc. La Hotelul Cişmigiu, locul de încărcare al maşinilor electrice, anunţat pe Plugshare ca atare, este "o priză normală în care puteţi conecta maşina dacă sunteţi client al hotelului".

Bineînţeles, în Bucureşti mai sunt locuri în care o maşină poate fi încărcată, unele necartografiate în Plugshare. În Mega Mall din Pantelimon, de exemplu, unele prize suportă încărcarea unei maşini electrice şi trebuie doar să le cereţi aprobarea paznicilor pentru a avea acces la ele. Apoi, există prizele private ale dealerilor. Cel puţin doi dealeri Renault şi unul Toyota oferă acces restricţionat la prize de încărcare de 22kW, însă acestea nu sunt disponibile şi în unele cazuri ascunse.

Prizele pentru maşinile electrice par un soi de secret intangibil. Am avut senzaţia că întrebarea legată de accesul la punctul de încărcare a adus reacţii care seamănă cu cele pe care le primeşti când pui întrebări legate de cele mai adânci secrete ale companiilor pe la care am trecut. Nu ştiu dacă pur şi simplu din ignoranţă, necunoaştere sau pur şi simplu din nedumerire. Cert e că m-am simţit tratat ca şi cum aş fi mers la furat de curent. La propriu. Deşi am specificat de fiecare dată că sunt disponibil să plătesc pentru accesul la priză.

E o amărâtă de priză, oameni buni!

Mă enervez şi parchez maşina pe marginea bulevardului. Mă uit în computerul de bord şi văd că îmi permite să mai merg 122 de kilometri până când bateria se termină. Sunt unul dintre norocoşii care au acces la o priză care poate încărca maşina asta acasă. În vreo 10 ore, pe timp de noapte. În rest, nu ai nicio şansă ca Bucureştiul să-ţi ofere posibilitatea de a conduce liniştit o maşină electrică, fie şi prin oraş.

Şi totuşi, noi unde ne încărcăm electricele?

Partea şi mai tristă este faptul că punctele de încărcare de pe harta Plugshare ar fi virtual inutile pentru un posesor de electrică chiar şi dacă ele ar funcţiona, pentru că se află - cu câteva excepţii - în zone de tranzit, nu de staţionare. Deocamdată vorbim mai degrabă de puncte private instalate de companii pentru ca managerii să-şi încarce maşinile electrice când vin la birou. Ceea ce nu e rău. Până la o generalizare a acestei reţele e însă o cale cel puţin la fel de lungă cu cea pe care trebuie s-o desenăm până la generalizarea vânzărilor de maşini electrice în România.

O maşină electrică se încarcă în minim 30 de minute, şi asta dacă beneficiezi de un Supercharger. Iar 30 de minute sunt extrem de plictisitoare în cazul în care aştepţi lângă maşină.

Aştept însă ca marile mall-uri şi parcările rezidenţiale să vină cu instalaţii de încărcare, pentru că acolo unde clienţii opresc pe termen lung se poate vorbi de potenţial pentru astfel de prize. Apoi, aştept ca o reţea de Superchargere precum cele promise de Renovatio să lege oraşele din România astfel încât o autonomie de - să zicem - 300 de kilometri să nu te oprească din a face un tur al ţării fără a avea emoţii vecine cu infarctul că rămâi în pana electrică a prostului, cum îmi place să numesc ceea ce englezii au botezat "range anxiety".

Cum rămâne cu cele 10.000 de puncte de încărcare promise de Guvern acum o jumătate de an? O glumă bună pe care o vom vedea probabil şi în următorul Star Wars.

Jurnalul nostru la Final de test