MINI Cooper 3 uși

De vorbă cu designerul Karim Rashid despre Mini-ul Automarket: idei inspirate și defecte

Care sunt cuvintele care definesc cel mai bine designul unui Mini? O întrebare la care aș vrea să răspundeți înainte de a continua să citiți acest text. Pentru mine, cuvintele care îmi vin în cap sunt, toate, sinonime ale lui ”diferit”. Mini poate scorni însă cuvinte noi pentru fiecare.

În redacția Automarket, pe lângă onomatopeele smulse în momentul livrării, Mini a atras și alte caracterizări. Spre exemplu, pentru Dragoș, Mini este ”fun”, pentru Sebastian este ”carismatic”, iar pentru Mircea este ”maxi”.

Cel mai popular coș de gunoi din lume

Etichetele noastre profane pot fi însă ușor combătute. Nu și cea a unui designer cu greutate. Un om cu 35 de ani de creație la activ și milioane de linii trasate pe hârtie. Karim Rashid, catalogat drept cel mai mare designer industrial din toată America, s-a născut în Egipt, a crescut în Canada, s-a educat în SUA și a fost distribuit apoi la nivel global alături de creațiile sale.

Omul care a creat designul mai multor sticle Pepsi, cel mai popular coș de gunoi din lume (Garbo Can), zeci de obiecte de mobilier și una dintre cele mai inedite baterii pentru chiuvetele actuale și-a descărcat bagajul de idei nonconformiste într-un mediu la fel de nebun: showroom-ul Mini.

Am îmbrăcat personalitatea posesorului de Mini, am parcat mașina noastră în fața lui Karim Rashid și am descusut fiecare ață înșirată în jurul modelului britanic, în speranța că voi afla dacă actuala generație a descoperit designul perfect. Am fost aproape de un răspuns concret și am aflat logica din spatele unei mașini cu un design atât de ”diferit”, ”carismatic”, ”fun” și ”maxi”.

Viața în culori puține e o viață fără gust

Am început printre culori. Karim Rashid iubește albul și rozul. Albul pentru că l-a ajutat să iasă în evidență în cadrul unei reuniuni a designerilor, în care toți erau îmbrăcați în negru. Și rozul pentru că în copilărie, dintr-un magazin întreg de articole vestimentare, el a ales un palton în această culoare pentru a fi diferit de restul copiilor.

Așadar, nici un cuvânt despre albastrul electric în care am vopsit Mini-ul Automarket.

Designerul a mărturisit însă că paleta de culori atât de vie a britanicilor dă savoare mașinii. Savoare? ”Da, savoare, pentru că dacă ai avea de ales numai între patru culori, e ca și cum ar trebui să te mulțumești cu doar patru gusturi pentru mâncarea ta. Poți trăi cu doar patru gusturi?”.

Retro sau modern?

Despre formele retro, Karim Rashid este rezervat. Detestă revenirea unor curente tradiționale, decorațiunile, candelabrele somptuase și alte elemente complicate de design. Dintr-un punct de vedere, Mini-ul nostru este salvat: designul său este curat și simplu. Păstrarea unei note retro este salvată însă doar de dorința de a păstra identitatea brandului de-a lungul deceniilor.

Mirosul lasă amprente în subconștient

Am vorbit apoi despre simțurile care dau naștere unui design. Mirosul, spre exemplu, poate modela creativitatea. Nu degeaba există oameni care studiază îndelung un parfum ce urmează a fi folosit pe holurile și în camerele unui hotel. Trebuie să fie un parfum memorabil, care să lase o amprentă în subconștient.

În cazul unei mașini însă, de cele mai multe ori, mirosul din interior nu este neapărat o amprentă pe care vrei să o imprimi subconștientului. S-a demonstrat că plasticul din interior este toxic, iar mirosul este dovada palpabilă. Nu știu cât de toxic este plasticul Mini-ului Automarket, însă pot să vă mărturisesc că interiorul modelului britanic este unul dintre cele mai discrete din punct de vedere olfactiv. Chiar și în zilele calde ale sfârșitului de vară, atunci când abia ne împrieteneam cu Mini, plasticul a fost discret cu nările noastre.

Sunetul modelează percepția calității

Sunetul este și el foarte important atunci când creezi. Puțini știu că există oameni, cu deficiențe de vedere, care creează bazându-se doar pe sunet. Karim Rashid a subliniat importanța sunetului pentru unul dintre prietenii săi, care a făcut cunoștință cu primul calculator abia în anul 2007. Atunci când l-a pornit și a auzit huruitul unității centrale, s-a enervat și l-a închis rapid, crezând că a cumpărat un calculator stricat.

Așadar, nu degeaba punem atât de mult accent pe importanța antifonării habitaclului în testele noastre. În cazul lui Mini, noul diesel cu trei cilindri, creat de părintele BMW, se află undeva la limită. Asta pentru că în diminețile din ce în ce mai reci, dieselul devine gutural. Ca o răceală tomnatică, gata să se instaleze într-un gât sensibil. În timpul rulării însă, antifonarea este decentă, atât cât poate fi în cazul unui diesel. Vibrațiile sunt și ele estompate bine.

Teoria formelor fără fond. Reinterpretată

Deși nu ar fi avut cum să afle despre ”Teoria formelor fără fond”, inițiată de Titu Maiorescu prea departe de Canada în care a crescut Karim Rashid, designerul preia o idee de bază a criticului literar român. ”Forma și funcția trebuie să se împletească, iar un design bun este unul funcțional. O cameră de hotel ideală este cea în care intri și nu te lovești de nici un obiect de mobilier, cea în care picioarele tale se simt libere. Lumea fizică este plină de obstacole. Chiar și ergonomia scaunelor poate fi unul dintre ele”.

În cazul Mini-ului nostru, ergonomia scaunelor nu este o problemă. Sunt la fel de confortabile și după 300 de kilometri parcurși fără întrerupere. Cât privește lumea perfectă lipsită de obstacole, ea poate fi considerată o utopie în cazul unei mașini cu doar trei uși. Scaunele față vor fi mereu un obstacol în calea pasagerilor de pe locurile din spate. Accesul lor este departe de idealul formulat de Karim Rashid.

”Ceasurile elvețiene ar fi trebuit să moară acum 20 de ani”

În timp ce se bucură de scaunul moale în care se învârte uneori în timp ce vorbește, Karim Rashid fură cu privirea detalii din jurul său. Nu degeaba susține că nu a adus niciodată lipsă de idei. ”Porți la mână un ceas care ar fi trebuit să moară de mult. Ceasurile elvețiene trebuiau să moară acum 20 de ani. Nu înțeleg de ce mai există. Suntem în era digitală. Ar trebui să purtăm doar ceasuri digitale”, îmi spune Rashid, răsucind în jurul încheieturii un Apple Watch de culoare albă.

Țin să-l contrazic, însă conservatorismul meu este vindecat de fiecare dată când în interiorul lui Mini ochii îmi cad pe ecranul mare, de 10 inch, poziționat în mijlocul unui tradițional cadran rotund amplasat pe planșa de bord. Urma vechiului ceas supradimensionat, un element de design retro, a fost adaptat erei digitale. Aici se pare să designerii Mini au nimerit-o cât se poate de bine.

Rashid urăște ceasurile analog, cocoțate în centrul planșei de bord pe modele de lux ca Mercedes, Jaguar sau Audi. Le numește minciuni. 

Minciuni sunt și mașinile actuale, lipsite de curaj când vine vorba despre design. De aceea afirmă cu tărie că nu s-a putut inspira niciodată din lumea auto. Are alte muze, care nu dispar niciodată. Spune cu modestie că ar putea crea la nesfârșit. Cu gesturi ample, schițează mereu linii imaginare a designului ideal. Un design ideal care, în concepția sa, trebuie să fie pur și simplu... diferit.