DRIVE TEST

Opel Corsa

1.0 Benzina Turbo 115CP S/S Man6 Color Edition

de Bogdan Mirică, Foto: Ciprian Mihai, vineri, 4 decembrie

Am dat un Mini pe un #CrazyCorsa. Și mi-a plăcut

Auzisem despre un brotac sosit în redacția Automarket, dar eram copleșit de nonșalanța Mini-ului care poposise ceva mai devreme la mine. Am renunțat la Albastrul Electric o perioadă, pentru că îmi doream să văd și niște stele verzi. Așa am ajuns la Opel Corsa și culoarea sa sugestivă: Grasshoper, adică lăcusta. O lăcustă cu pretenții la fel de sportive ca Mini-ul pe care l-am lăsat, judecând și aici după cele două dungi negre trasate pe toată lungimea caroseriei.

Când mi-au înmânat cheile, colegii mi-au spus și că Opel Corsa are acum și motor pe benzină. Adică până acum nu avea sau ce?

Primul ”benzinar” adevărat

M-am lămurit imediat. Încă de la prima plecare de pe loc. Da, Corsa are de acum și motor pe benzină. Ceea ce găseam pe generațiile anterioare erau motoare vechi, aspirate, cu un cuplu spre care priveai rușinat. Acum, însă, am dovada clară că trecutul a fost uitat, iar downsizing-ul face minuni.

Am tot lăudat motorul de un litru Ecoboost al celor de la Ford, însă acum a venit rândul unui alt agregat, de aceeași capacitate, să primească aprecieri. Și din partea mea le-a primit încă de la început. Odată cu livrarea cuplului motor generos. Sunt 170 de Nm pe care îi simți devreme, încă de la 1800 de rotații. E primul semn că mașina nu se mai simte submotorizată. Și prima ușurare de la despărțirea de Mini, care avea, de asemenea, un cuplu motor generos, livrat devreme, specific unui diesel.

O mașină care te înmoaie

După 300 de kilometri petrecuți împreună, #CrazyCorsa, așa cum a fost ea botezată de ceilalți colegi, a reușit să mă înmoaie și pe mine. A fost nevoie doar de câteva gropi în care mi-aș fi mușcat probabil limba dacă eram în Mini. Corsa a înmuiat situațiile dificile, a trecut tacticoasă și nepăsătoare peste orice scorbură ciocănită în asfalt de vremea rea sau mașinile de mare tonaj. E drept că nu este cea mai silențioasă suspensie din lume și tare sunt curios cum se va comporta după ceva mai mulți kilometri, însă, momentan, este perfectă pentru un București imperfect.

Într-un test viitor, când vom da cep mai multor kilometri în afara orașului, vom vedea cum se simte suspensia și la viteze mai mari, și în viraje strânse.

Despre un bord aerisit și de ce iubesc încălzirea

De când am urcat în interior am fost surprins plăcut de faptul că mașina a devenit mai aerisită. Dacă nu sunteți de acord cu mine, vă invit să vă rătăciți printre mulțimea de butoane de pe consola centrală a unui Ford Fiesta, spre exemplu. Amplasarea unui ecran generos (de 7 inch), care substituie mulțimea de butoane prin funcția sa tactilă, este o soluție inspirată. Iar integrarea sa în tot ansamblul planșei de bord este inspirată. Nu e ca o nucă în perete. Știm cu toții câteva cazuri nefericite.

Climatizarea nu este poziționată suficient de sus, dar e simplu de folosit. Îmi place și spațiul de depozitare pentru telefonul mobil, aflat la baza planșei de bord. Are o bandă din cauciuc perfectă pentru a ține telefonul pe verticală, în câmpul tău vizual. N-am prea înțeles care e treaba cu rechinul desenat pe ea, dar promit să investighez.

Știu că poate o să par redundant, dar vreau să aplaud și eu prezența scaunelor încălzite și a unui volan, de asemenea încălzit. Probabil că iarna și temperaturile tot mai scăzute își pun ușor, ușor amprenta asupra mea și a tuturor. Recunosc că mi-aș fi dorit o încălzire uniformă a volanului și ceva mai multă promptitudine. Dar poate că sunt eu negativist și caut nod în papură. Scaunele în schimb se încălzesc repede și au trei trepte de reglare a căldurii. Nivelul superior ar putea să-ți dea uneori senzația că o să te topești sau că o să fierbi. Așa că grijă mare cu reglarea intensității.

Fund dublu