Volkswagen Tiguan

Primele teste adevărate pentru Tiguan: spațiul interior, consumul extraurban și drumul forestier acoperit cu gheață

Au trecut aproape două luni de la anteriorul update în testul nostru pe termen lung cu noua generație VW Tiguan, însă nu am stat degeaba. Am folosit fiecare secundă în care ne-am aflat în spatele volanului și am adunat informații care le vor fi - sperăm noi - foarte utile celor care au de gând să-și cumpere un Tiguan, dar nu aveau unde să întrebe lucrurile astea. Pentru că asta vrem să facem aici: să oferim răspunsuri cât se poate de clare și de concise la întrebări cât se poate de practice venite din partea celor care sunt direct interesați de subiect.

Am descoperit în această perioadă un all-rounder în adevăratul sens al cuvântului. Dimensiunile exterioare compacte te fac să te simți într-un Golf ceva mai ridicat, însă spațiile de depozitare sunt îndeajuns de generoase pentru a face mici minuni, așa cum veți vedea mai jos. Apoi, mașina se simte așezată și foarte bine lipită pe șosea în modul Sport, dar are capacitatea de a duce cu bine expediții pe drumuri forestiere acoperite cu zăpadă și gheață, așa cum vom vedea în acest episod. 

Consum extraurban decent

Vă spuneam că am utilizat la maxim fiecare secundă pe care am petrecut-o la volan. Ei bine, au fost ceva secunde: de la ultimul episod din seria testului cu Tiguan am parcurs peste 3000 de kilometri, majoritatea acestora fiind realizați pe două drumuri București-Bistrița, cu un "apendice" până la Cluj-Napoca. Am rulat, deci, în majoritatea timpului în regim extraurban, astfel că mi-am făcut o idee destul de clară legată de ceea ce oferă Tiguan în condițiile astea. Nu voi insista acum pe comportamentul dinamic al lui Tiguan pe asfalt, pentru că voi dedica un episod ulterior acestui aspect. Voi profita însă de faptul că suntem în plină iarnă și vom vorbi puțin despre celelalte capacități ale mașinii. În primul rând, însă, să discutăm puțin despre consum.

În regim extraurban, Tiguan 2.0 TDi 150 CP cu 4Motion și transmisie automată DSG consumă între 5.5 și 6.2 litri, în funcție de ritmul de rulare și de condițiile meteo. Regula e simplă: cu cât rulezi mai relaxat, cu atât scade consumul. Invers, cu cât tinzi să apeși pedala și să rulezi în ritm mai apăsat, consumul mediu extraurban crește. 

De exemplu, am parcurs 415 kilometri cu o viteză medie de 65 km/h pe o ploaie sâcâitoare care a mocănit pe tot parcursul celor 6 ore și jumătate de drum, vaporizând aproape două rezervoare de lichid de parbriz. Consumul mediu a fost de 6.2 litri/100 km, ceea ce înseamnă că autonomia maximă în aceste condiții să fie de circa 970 de kilometri. O valoare excelentă pentru ceea ce s-a dovedit a fi cel mai mare consum în regim extraurban de până acum.

Același drum, dar cu înlocuirea porțiunii DN1 (Valea Prahovei) cu DN1A (Vălenii de Munte-Cheia) a lungit ușor traseul și a încetinit serios viteza medie după ce am petrecut mult timp în spatele unor camioane care te fac să regreți fiecare secundă a drumului și faptul că te-ai născut în partea asta a Europei. Cu 430 de kilometri parcurși și cu o viteză medie cu 9 km/h mai mică, consumul mediu mixt a coborât la 5.6 litri/100 km.

În contextul în care consumul mediu oficial anunțat de Volkswagen este de 5.1 litri/100 km, consider că diferența este mai mult decât acceptabilă.

Spațiul pentru bagaje: Tetris în viața reală

Aceleași drumuri București-Bistrița și retur au pus Tiguan în fața primei provocări reale: cea a spațiului de încărcare. După o vizită la părinți în urma căreia bagajele se dublează ca prin magie și cu bancheta din spate ocupată de un scaun de copil și de soție, am avut la dispoziție portbagajul de 615 litri al mașinii și zona scaunului pasagerului pentru a înghesui cumva un cărucior pliabil, o armată de genți, pungi și alte mărunțișuri care mai de care mai voluminoase.

M-am bucurat sincer când am constatat că zecile de ore în care am jucat Tetris în tinerețe spre disperarea alor mei n-au fost în van și că am putut să așez cât se poate de ordonat, fără să-mi obturez vreo oglindă și fără să folosesc tăvița din spatele banchetei. E la fel de adevărat că, dacă aș fi avut nevoie de roata de rezervă temporară pe drum, aș fi fost nevoit să regândesc la nervi situația, însă din fericire nu am fost pus în fața unor situații de urgență majoră.

Prima întâlnire cu zăpada

Și pentru că am ajuns la Bistrița în zona sărbătorilor de iarnă, am profitat de prima zăpadă din acest anotimp pentru a scoate Tiguan la o plimbare pe macadam înghețat și înzăpezit pentru a testa pentru prima dată anvelopele Michelin Alpin 5 cu care am echipat mașina în episodul anterior. Chiar dacă zăpada n-a fost tocmai bogată, urmele făcute de roțile celorlalte mașini și panta/rampa din zona fotografiată au făcut ca pe șleauri să găsesc zăpadă bătătorită serios și apoi înghețată, spre bucuria unor copii pe care i-am prins jucându-se cu săniile. I-am deranjat pentru 10 minute, cât a durat să urc, să cobor și să trag câteva cadre în zonă.

Iar sistemul de integrală permanentă 4Motion și anvelopele și-au făcut aparent treaba: nu am avut absolut nicio problemă pe urcare, iar pe coborâre am forțat niște frâne de urgență. După o fracțiune de secundă de alunecare, anvelopele au prins aderență și au oprit mașina ca pe asfalt umed. Deși nu a fost un test în adevăratul sens al cuvântului, am fost bucuros să aflu că mașina se descurca mai mult decât admirabil pe o suprafață pe care nu prea puteai să stai în picioare fără să aluneci serios.

5 kilometri de drum forestier prin zăpadă și gheață

Testul real al iernii urma să aibă loc însă la începutul lunii februarie pe urcarea de 5 kilometri dinspre Moeciu de Sus și platoul montan pe care se află Amfiteatrul Transilvania, unul dintre cele mai frumoase locuri din Carpații românești. E un drum forestier acoperit complet cu zăpadă și gheață și pe care pe alocuri găsești șleauri adânci formate de tractoare sau căruțe, cu zone în care zăpada înghețată strânsă între roți zgârie scuturile mașinii.

"Aveți mașină 4x4? Dacă nu, o lăsați jos și vin eu după dumneavoastră", m-a anunțat Ștefan, administratorul locului, care face traseul ăsta cu un pick-up Ford Ranger. "Venim cu un Tiguan, sper să nu avem probleme, mai ales că avem de scris despre asta ulterior", am încercat o glumă. Nu știam însă cât de dur va fi traseul și în ce măsură mă va ajuta integrala permanentă fără diferențial blocabil și roțile de iarnă fără lanțuri. 

N-a fost ușor, dar am ajuns fără mari probleme pe platoul pe care am rămas mut văzând de jur împrejur panorama fabuloasă a Bucegilor și cea a Pietrei Craiului. Am profitat chiar de faptul că Bogdan și Ciprian se aflau în zonă pentru expediția lor cu noul Duster și i-am invitat la o gură de aer curat la înălțime, așa că Duster și Tiguan s-au întâlnit pentru câteva zeci de minute în vârf de munte și au asistat la un apus senzațional în care vârfurile Bucegilor au fost acoperite de o lumină sângerie.

Nu am mai mutat mașina din loc pentru 4 zile, cât timp am încercat să mă deconectez în vârful munților. A nins însă peste Tiguan în această perioadă și a nins și peste drumul de întoarcere, dar coborârea a fost, așa cum e cumva normal, ceva mai ușoară. Din fericire, experiența testelor în off-road și tehnica încălecării șleaurilor periculoase m-a ajutat major. Mi-a sărit în ajutor și controller-ul 4Motion de pe care poți alege modul Snow sau Off-Road, după nevoi. Ar fi fost excelent un mod combinat Off-Road PLUS Snow, dar m-am descurcat și fără, mutând alternativ între cele două în funcție de cât de accidentat era terenul și de câtă gheață găseam pe șleauri.

Per total, am urcat și am coborât fără să am nici cea mai mică problemă pe un traseu pe care nu ai cum să ajungi dacă nu ai o mașină cu integrală. Deși Tiguan este în mod normal un SUV compact, garda la sol de 20 de centimetri pare să fie îndeajuns pentru negocierea unor trasee medii transformate în dificile de gheață și zăpadă. Și mi-e foarte clar că nu voi fi nevoit să ridic ștacheta prea mult când vine vorba de dificultatea traseului. 

Mesajele din bord

În alte știri, vorba celor de la buletinele TV, am avut și momente în care Tiguan mi-a adus aminte că s-a născut într-o eră tehnologică mai avansată decât a fost vreodată. Chiar dacă iubesc display-ul digital al instrumentarului de bord, care mi se pare foarte maleabil în funcție de nevoi, și chiar dacă îmi place să știu că sistemele de siguranță activă ale mașinii sunt acolo pentru a mă dubla atunci când nu sunt atent (frânarea automată de urgență și sistemul activ care imprimă impuls în volan la părăsirea benzii sunt must have-uri pentru orice șofer, dacă mă întrebați pe mine), am avut momente în care sistemele au mai dat rateuri.

Era o seară ploioasă în care am ieșit în oraș cu niște prieteni când în bord mi-a apărut din senin un mesaj de alertă care mă anunța că radarul frontal nu mai e funcțional din cauză că e obturat: Front Assist: Sensor Impaired. Până să ajung acasă, însă, mesajul a dispărut automat, iar lucrurile au intrat aparent în normal. Probabil că ar trebui să fiu atent la activarea cruise control-ului adaptiv pe timp ploios. Deși nu cred că m-aș simți foarte confortabil activându-l pe ploaie, acolo unde în general încerci să păstrezi controlul pedalelor.

Pe de altă parte, un alt mesaj de eroare m-a făcut să trec pe la service: "Error: emergency call. Workshop!". Așa cum puteți bănui, nu e nimic îngrijorător: e vorba de o eroare a sistemului de alertă automată a serviciilor de urgență în caz de accident. Butonul SOS de pe plafonieră era "vinovatul", iar vizita la service a dezvăluit faptul că trebuie comandat un nou modul electronic care-l înlocuiește pe cel vechi.

Cum m-am încadrat fără probleme în cei 4 ani de garanție, nu m-a afectat deloc episodul. Ba chiar am fost curios să văd care-i fluxul unei vizite la service, având în vedere faptul că prima revizie e încă departe. Nimic de raportat negativ: programarea s-a rezolvat la telefon, vizita a fost scurtă, rămâne de schimbat modulul în zilele următoare și totul va intra în normal. Până atunci, mai supraviețuiesc cu triunghiul de alertă în bord.

5 litri de AdBlue

În rest, am fost anunțat de mașină că trebuie să completez rezervorul de AdBlue, soluția pe bază de apă și uree care este injectată în gazele de evacuare pentru neutralizarea emisiilor de noxe. Poți citi mai multe despre ce face AdBlue în acest articol dedicat de pe Automarket. Am oprit la benzinărie, am cumpărat o canistră de 5 litri de AdBlue cu 50 de lei și am turnat cu grijă în bușonul aflat imediat lângă cel de motorină.

Rezervorul de AdBlue al lui Tiguan are 12 litri, iar nemții spun că mașina consumă cam 1.5 litri/1000 de kilometri. Atât de raportat din această zonă: cât timp în rezervor există îndeajuns de multă soluție AdBlue pentru ca sistemele de neutralizare a emisiilor să funcționeze optim, alerta vizuală și auditivă din bord care te anunță care este "autonomia" AdBlue a mașinii dispare. La următoarea alertă voi putea calcula și afla și cât mă costă completarea cu AdBlue în funcție de distanța parcursă între reumpleri.

Să nu uit un detaliu mai puțin tehnic și interesant, dar de culoare: nu, nu vi se pare că în acest articol mașina noastră are două numerele diferite de înmatriculare. Am schimbat între timp proprietarul și numerele mașinii achiziționate de Automarket în noiembrie de la Porsche România. După două drumuri inutile până la sediul DRPCIV din București în care am fost uluit de jungla aflată la limita legalității și a bunului simț de acolo, am apelat la o programare online care m-a făcut să aștept aproape 3 luni pentru a primi noile plăcuțe de înmatriculare. De acum, testul poate să înceapă și "legal"