Opel Astra
Pe circuit cu Opel Astra 1.6 Turbo: Pseudo Hot Hatch
A trecut aproape o lună de ultimul update pe care l-am făcut în cadrul testului de anduranță cu Opel Astra K 1.6 Turbo. În primul material, cel în cadrul căruia am prezentat mașina, vă spuneam că unitatea turbo de 200 de cai putere mă duce cu gândul la faptul că acest Astra are câteva gene de Hot Hatch.
Și cum nu sunt genul care să stea prea mult pe gânduri, am programat o sesiune de pilotaj pe autodromul din cadrul Academiei Titi Aur pentru a simți câți cromozomi sportivi au implantat inginerii din Russelsheim în acest Astra.
Motorul de 1.6 litri oferă 200 de cai putere la 4.700 rpm și 300 Nm începând cu 1.700 rpm. Cuplul motor "intervine" devreme, iar acest lucru o să-ți dea încredere, mai ales când îți faci de cap pe un circuit. Fenomentul de torque steer, care se manifestă prin smucirea volanului în timpul accelerațiilor puternice, își face simtiță prezența pe această versiune a lui Opel Astra. Sunt nevoit să recunosc că îmi place atunci când Astra devine un "cal nărăvaș" pe accelerațiile rapide, dar nu recomand un astfel de comportament pe drumurile publice. Direcția oferită de Astra are un feedback bun, răspunde acceptabil la comenzile bruște și te ajută enorm atunci când faci manevre în spații înguste. Totuși, pe circuit/drumuri virajate mi-aș fi dorit ca direcția să fie mai fermă și să primesc și mai mult feedback pentru un control cât mai precis.
Pe consola centrală, Astra dispune de un buton "Sport" care modifică răspunsul accelerației și pe cel al transmisiei, cu mici influențe și în dreptul direcției. Dacă vrei să ai parte de experiențe apropiate de cele ale unui Hot Hatch adevărat, trebuie să apelezi la butonul care dezactivează sistemul electronic de control al stabilității. Astfel, Astra 1.6 Turbo devine un hatchback jucăuș pe care poți să-l provoci ușor în viraje și care să-ți pună pe față zâmbete largi.
Motorul de 1.6 litri este cuplat la o cutie automată cu șase rapoarte care dispune și de un mod manual. Din păcate, nemții nu oferă și un set de padele montate în spatele volanului pe care să-l exploatezi atunci când vrei să folosești modul manual.
În regim normal, cutia cu șase trepte are un comportament bun. Atunci când accelerezi, treptele sunt schimbate cu rafinament și fără să genereze un impuls neplăcut. În momentul retrogradărilor, cutia dezvoltă un astfel de comportament neplăcut, însă nu într-o manieră excesivă, iar pe circuit provoacă un transfer de mase nedorit. Am apreciat și faptul că atunci când folosești modul manual și ajungi până la turația maximă a motorului, transmisia nu schimbă rapoartele. Din păcate, reacția la kick-down nu-i cea mai rapidă din câte am întâlnit până acum.
Un lucru cu care m-am obișnuit mai greu a fost mișcarea pentru schimbarea treptelor, întrucât retrogradarea se face prin tragerea levierului transmisiei și nu prin împingerea lui. Pe scurt, dacă aș putea nota de la 1 la 10 transmisia oferită de Opel, consider că un 7+ este valoarea potrivită.
Până în acest moment, am parcurs peste 5.000 de kilometri la volanul lui Astra, iar consumul înregistrat de modelul constructorului german este unul bun raportat la puterea oferită.
7.4 litri la 100 de kilometri. Acesta este consumul pe care l-am obținut în testul nostru. În fișa tehnică, Opel a trecut 7.8 litri/100 de kilometri în regim urban, 5.2 litri/100 de kilometri în afara orașului și 6.1 litri/100 de kilometri în regim mixt. Din totalul kilometrilor parcuși până în acest moment, circa 4.000 au fost rulați în afara orașului, de aici și valoarea medie de 7.4 litri/100 de kilometri.
Opel Astra îți permite să monitorizezi consumul în două ferestre afișate pe ecranul computerului de bord. În toată această perioadă am tot resetat cea de-a doua valoare (Trip B), pentru a vedea unde se poziționează Astra 1.6 Turbo de 200 de cai putere când discutăm despre consum urban/extraurban.
În oraș, cea mai mică valoare pe am citit-o pe ecranul computerului de bord a fost de 9.5 litri/100 de kilometri, însă în marea majoritate a timpului Astra a avut nevoie de circa 10.5 litri pentru a parcurge 100 de kilometri în oraș într-un ritm normal. Totuși, consumul crește foarte ușor la 12 litri/100 de kilometri dacă forțezi.
În afara localității, consumul variază de la 6 litri/100 de kilometri până 8 litri/100 de kilometri, în funcție de stilul de conducere abordat.
Suspensia lui Opel Astra nu este cea mai discretă din segment atunci când întâlnești denivelări serioase. Totuși, în majoritatea timpului, amortizarea se realizează fără zgomot, iar puntea spate nu "țopăie" atât de mult pe cât mă așteptam. Suspensia a fost calibrată pentru a oferi confort și absoarbe cu stoicism neregulile suprafeței de rulare, însă nu este la fel de silențioasă ca cea pregătită de Mazda sau Honda.
În ceea ce privește sportivitatea, germanul încă nu se apropie de etalonul Ford Focus. Ruliul este prezent, dar doar atât cât este nevoie pentru ca Astra să nu devină o mașină mult prea rigidă.
Înainte să închei cel de-al treilea episod dedicat lui Astra, trebuie să vă povestesc și despre cele 10 minute de panică trăite pe autodromul din cadrul Academiei Titi Aur. Ciprian, fotograful nostru, prinde un moment bun și-mi spune să opresc pentru că vrea neapărat un cadru pe acea porțiune a circuitului. Reacționez imediat și părăsesc mașina, însă uit să iau și cheia. Închid portiera și aud cum ușile se blochează. Panică și câteva secunde de tăcere.
Prima reacție a fost să încerc să deschid portiera (foto), însă Astra nu s-a lăsat înduplecat de rugămintea și strângerea mea fermă. Imediat îmi amintesc de sistemul OnStar și de faptul că aplicația dezvoltată de Opel te poate salva din astfel de momente. Cum nu aveam PIN-ul necesar pentru înregistrarea mașinii în sistem, am fost nevoit să contactez departamentul de comunicare Opel din România. La scurt timp după apelul meu, mașina a fost descuiată de la distanță de operatorul OnStar.
Una peste alta, Opel Astra 1.6 Turbo echipat cu transmisia automată cu șase trepte este o mașină confortabilă, agilă, dar în același timp capabilă să-ți ofere senzații plăcute chiar și pe circuit. Performanțele sale dinamice nu se ridică la nivelul celor oferite de un Hot Hatch, iar acest lucru trebuie considerat un plus.
Din păcate, cred că mă voi opri aici din lecturarea unui material de la care aveam alte pretenții, nu să “reliefeze” puncte slabe cam la fiecare frază. Dacă ȋncă de la ȋnceput mă ȋntâmpină titluri precum “pseudo…”, deja ȋmi piere orice chef de a continua…De dragul “adevărului dedus empiric”, un jurnalist nu trebuie, totuși, să se lepede de obligativitatea permanentă a abordării echilibrate. Oare ce distanță ar fi de străbătut de la “pseudo” la…”piece of shit” ? Ȋn aceste condiții, care ar fi rostul unui asemenea studiu? Și cum de reprezentanțele Opel ȋn România nu protestează față de această atitudine nedemnă, din moment ce știu și ele prea bine că destui potențiali clienți sunt “deturnați” din cauza unor “revelații” inspirate de “cunoscători” și “experimentatori” nicidecum anonimi, mai ales că mai toată lumea este tentată să se arunce pe burtă, cu reverență, ȋn fața idolului zilelor noastre (mass-media) ? Ȋn definitiv, concentrați-vă pe “nestematele” care se “definesc” prin aceea că provin de la oricine, numai de la Opel & GM nu, și gata, că acelea sunt impecabile, ba chiar dumnezeiești, fără nicio hibă, din toate punctele de vedere, păi nu? De fapt, unul dintre motivele pentru care m-am simțit atras și m-am arătat interesat de acest grup auto este, paradoxal, hula generalizată și perseverentă care ȋl vizează, mai ales din partea inginerilor de ocazie, care n-au imaginat, n-au proiectat și n-au construit nimic ȋn viața lor, dar care se lansează, cu seninătate și cu un tupeu consternant, ȋn analize “de specialitate”, pe care vor să le impună cu de-a sila opiniei publice, de pe poziții pseudo(sic!)academice sau, mă rog, “axiomatice”. Iar cine s-ar simți cu musca pe căciulă, n-are decât să reacționeze vehement…