Design
Ușor prozaic, aș putea caracteriza acest Mustang, din punct de vedere estetic, ca pe un pony-car pregătit de inundație. Acum prea multă dramă nu putem pune în scenă, vizavi de acest nume, pentru că pe firul epic întâi a fost calul. Iar povestea Mustangului este destul de alambicată.
Un cal adorat de indieni, de nativii teritoriului nord american, un cal considerat sălbatic, dar care la origine este un cal adus de invadatorii spanioli pe teritoriul sud-american. E un cal lăsat liber și de aici parfum de sălbatic.
Numele Mustang a ajuns în garajul Ford inspirat de porecla echipei South Methodist University. Lee Iacocca a fost impresionat de evoluția acestei echipe în urma vizionării unui meci. Ulterior, pentru că ”mâna întinsă care nu spune o poveste...”, s-a folosit asocierea cu rebelul armăsar, pentru ca mai apoi în comunicarea Ford Europa să găsim asocieri clare și cu legendarul avion P-51 Mustang.
Mi-am permis această mică evadare pentru a nu fi atât de drastici când analizăm evoluția stilistică. Clasicul Mustang, cel care este adorat într-un procent covârșitor, este un fastback. Și Mach-E GT este un fastback.
Faptul că a câștigat, comparativ cu originalul, două portiere, că are o linie mai înaltă și o gardă la sol ceva mai mare, sunt detalii. Detalii ale epocii în care trăim. Chiar ar fi interesantă ca temă de discuție următoarea comparație: coupe cu patru uși sau fastback.
Ca să nu încalec pe o șa și să vă spun povestea așa brusc, singurul detaliu pe care simt nevoia să-l menționez este lipsa mânerelor de deschidere a portierelor. Ele au fost înlocuite cu niște butoane. Durează ceva până te obișnuiești.
Ciudat lucru să nu poți acoperi plafonul de sticlă. Ce or fi avut în minte? Practic te bate soarele-n cap de căpiezi. Iar display-ul ăla central bate lejer în dimensiuni un tv dintr-o sufragerie de nabab...