Interior
Dacă v-a plăcut excentricitatea de la exterior, Citroen i-a făcut lui C4 Cactus un interior de toţi banii, aşa că nu există dezamăgiri pentru cei care vor ceva diferit.
Uitaţi de cerinţele pe care le aveţi de la un vehicul obişnuit. Veţi regăsi la bordul lui C4 Cactus doar volanul, pedalele şi schimbătorul în aceeaşi formulă ca la o maşină normală. Nu există turometru, nu există nici ceasuri de bord analogice şi afişajul din spatele volanului îţi prezintă doar coordonatele esenţiale pentru deplasare: viteză, carburant rămas, jurnalier şi martorii luminoşi (care pot fi observaţi doar dacă se aprind).
Consola centrală a fost simplificată la maximum, iar toate funcţiile care ţin de multimedia şi climatizare sunt gestionate printr-un ecran tactil cu diagonala de şapte inch. Aproape că ne pare rău că lipseşte volanul cu butuc fix de pe vechiul C4, s-ar fi potrivit perfect pentru acest model.
Un alt regret este faptul că nu am întâlnit scaunele din faţă în formula banchetă pentru acest model, dotare găsită doar la variantele cu transmisie automată. Dar cotiera centrală şi cotierele generoase de pe feţele de uşi au compensat. În orice caz, scaunele din faţă sunt comfortabile şi oferă o senzaţie de fotoliu, care putea fi amplificată cu uşurinţă prin realizarea unor şezuturi şi spătare mai proeminente.
Francezii au lăsat volanul în formula clasică, dar au mutat airbag-ul pasagerului pe plafon pentru a oferi un bord cu formă neobişnuită şi cu un torpedo spaţios, cu două compartimente separate cu toate că, de exemplu, Renault a rezolvat problema pe captur fără să fi fost nevoie de artificii inedite şi probabil scumpe.
Ni s-au părut simpatice mânerele de închidere a portierelor, care amintesc de valizele retro, dar nu ne-au plăcut la fel de mult geamurile spate cu deschidere ”fluture” (adică parţială, cu o clapă), deşi portierele spate puteau să găzduiască fără probleme geamuri normale.
După cum era de aşteptat, Citroen oferă o gamă generoasă de culori şi chiar materiale pentru personalizarea interiorului. Probabil însă că o un model de gamă DS în acest segment ar fi pus la dispoziţie materiale şi finisaje mai atente şi mai scumpe.
Pasagerii de pe locurile din spate nu sunt însă la fel de răsfăţaţi. Au o banchetă normală, care nu seamănă cu o canapea nici la formă şi nici la comfort, şi nu au la dispoziţie nici suporturi de pahare sau spaţii de depozitare în spătarele scaunelor din faţa acestora. Ca să nu vorbim despre lipsa de mânere în spate din cauza prezenţei plafonului panoramic (fără perdea, dar cu tratament de protecţie solară) şi imposibilitatea deschiderii complete a geamurilor laterale.
Portbagajul are un volum de 358 de litri, cu patru litri mai mare mare decât al lui Nissan Juke, dar mai mic decât la Captur sau 2008.
Abia asteptam un test. Cel mai mult imi place ca insistati pe faptul ca modelul asta e altceva. Un crossover strict de oras (doar e moda) cu un design funky (clientela tanara), special conceput pentru zona urbana unde poti fi observat si daca nu admirat macar apreciat pentru indrazneala designului si a alegerii. Designul e tipic francez, parizian as zice... cred ca designerii, obsedati de micile probleme aparute in locurile de parcare supraaglomerate, au insistat pentru amplasarea acelor airbump-uri :) Mie imi place "chestia" asta...iar la noi va fi achizitionata probabil foarte subtire.