Motor / Transmisie
Stinger este disponibil cu trei motorizări în România. Dacă dieselul de 2.2 litri e ușor nepotrivit cu ideea de GT de la care a plecat Stinger, motorul de top - un V6 de 3.3 litri și 370 CP disponibil exclusiv în versiune cu tracțiune integrală - reprezintă vârful gamei Kia din acest moment. Este Kia absolută, dacă-mi permiteți barbarismul.
În testul de astăzi ne vom îndrepta însă atenția spre motorul pe benzină care reprezintă esența acestui GT foarte interesant. Un 2.0 Turbo de 245 de cai putere care îmbracă perfect acest model. E îndeajuns de vivace pentru a se asorta cu exteriorul și îndeajuns de prietenos cu portofelul posesorului atât la nivelul taxelor, cât și la nivelul consumului.
Disponibil în două versiuni de echipare, Trend Line și GT Line (ultima e cea testată de noi), motorizarea oferă 245 CP la 6200 rpm (puterea a scăzut în mod oficial cu 10 CP după reomologarea lui Stinger conform noilor teste WLTP) și 353 Nm la 1400 rpm. De notat că mașina testată avea încă motorul în versiunea pre-WLTP, însă diferențele sunt minore la nivel de putere și răspuns și se referă mai degrabă la prezența unui filtru de particule suplimentar.
Dacă cifrele vi se par oarecum familiare, aflați că același motor - într-o variantă ușor modificată - se regăsește sub capota celui mai puternic Hyundai i30 produs vreodată: i30 N. Pe Stinger, motorul cu patru cilindri este însă așezat în poziție longitudinală, detaliu care coroborat cu roțile motrice spate aruncă Stinger direct în brațele mărcilor germane cu nume.
Cuplat la o transmisie automată cu 8 rapoarte cu convertor de cuplu dezvoltată in-house de Kia, motorul nu este o explozie de dinamism, dar reprezintă corect cerințele pe care le ai de la un GT autentic. Caracterul bivalent al motorului este simțit încă de la primele apăsări ale pedalei: la regim jos, Stinger 2.0 Turbo e mai degrabă discret și cuminte. Dacă apeși însă pedala și urci la peste 4000 de ture, lucrurile încep să se coloreze. Nu strident, nu agresiv, nu exploziv. Mai degrabă pastel. Dar culoarea e evidentă.
Cutia se străduiește să țină pasul cu cerințele dinamice ale mașinii. Este în general rapidă în reacții, dar păcătuiește uneori prin exces de zel. Senzația e că vorbim de o automată cât se poate de ok, dar care e ușor cam reactivă în modul Comfort și ușor cam agresivă în modul Sport. Cei care iubesc senzațiile artificiale induse de o cutie de acest tip o vor iubi cu siguranță. Cei care vor dori să conducă mașina liniștit în marea parte a timpului vor încerca să personalizeze răspunsul cutiei prin modul de rulare Smart, care - spun cei de la Kia - se adaptează stilului de condus al fiecărui șofer.
Iata un exemplu de masina reusita.