În loc să se bucure că a revenit în lumina reflectoarelor, unii fanii înfocați ai SUV-ului britanic, au avut de comentat atunci când a schimbat platforma. Motivul este simplu: Defender nu mai are un șasiu separat, ci a trecut la o configurație cu o caroserie autoportantă.

Asta nu înseamnă că Defender și-a pierdut spiritul aventuros care l-a consacrat, sau că nu mai este la fel de capabil în off-road. Dimpotrivă, acum le permite și celor mai puțin experimentați să guste aventura și, în același timp, este mai confortabil atunci când este utilizat zi de zi, pe șosea.

Acestea fiind spuse, Defender este acum un SUV absolut normal, care rulează mai mult decât decent pe șosea, dar care are un ruliu considerabil pe viraje. Vorbim, totuși, de o masă proprie considerabilă. De aici și inerția destul de mare la frânare.

Amortizoarele adaptive și suspensia pneumatică sunt standard, ceea ce înseamnă că vei pluti, fără probleme, peste gropi și peste orice alte denivelări. Totuși, dacă acestea sunt succesive, vei auzi unele zgomote în partea din spate.

Din păcate, timpul scurt pe care l-am avut cu mașina nu ne-a permis să ne aventurăm așa cum trebuie în off-road. Chiar și așa, am simțit puțin ce poate, pe mici porțiuni pietruit. Și crede-mă, poate, fără să selectezi măcar alt mod de rulare.

Dacă ar fi fost să întrecem măsura, Defender ne-ar fi surprins cu suspensia independentă pe fiecare roată, care se laudă cu o cursă de 50 cm, cu garda la sol de 29 cm, cu unghiul de atac de 38 de grade și cu cel de degajare de 40 de grade. Totodată, poate să treacă prin vaduri cu o adâncime de până la 90 cm.

În cazul în care aceste valori nu te mulțumesc, suspensia pneumatică mai poate ridica garda la sol cu încă 7.5 cm. Sau, dacă vrei să intri liniștit în parcările subterane, suspensia poate să și coboare garda la sol cu 5 cm.