După primii kilometri, am înțeles că Subaru Outback nu mă va da pe spate cu accelerațiile sale, dar o va face cu confortul său. Și fix asta s-a întâmplat, pentru că Outback este o mașină foarte confortabilă, o mașină pentru drumuri lungi și deloc obositoare.

Are o gardă la sol de 213 milimetri și o lungime de peste 4.8 metri, așadar nu mă așteptam la comportamentul unui MX-5 pe viraje. În ciuda gabaritului, direcția nu este foarte asistată, așa că simți când rotești volanul. Ceea ce este un lucru bun, pentru că așa știi în orice moment în ce direcție sunt îndreptate roțile.

Până la o viteză de 70-80 km/h, pot spune că botul mașinii se îndreaptă, fără rețineri, în direcția roților. Peste, există o ușoară tendință de subvirare, dar este una progresivă, adică mașina îți oferă timpul necesar pentru a înțelege că ai întrecut puțin limita și că este timpul să îți revii.

Suspensia este unul dintre punctele forte ale lui Outback. Practic, sistemul gândit de Subaru, dar mai ales calibrarea lui, face ca denivelările din asfalt, șinele de tramvai și gropile să dispară pur și simplu. Indiferent de viteza pe care o ai.

Chiar și limitatoarele de viteză îți vor părea doar o mică denivelare, peste care treci fără probleme. Și cu toții știm că, cel puțin cele din București, nu sunt deloc mici. În plus, habitaclul filtrează foarte bine zgomotul suspensiei.

Dar, fără nicio îndoială, cel mai mare punct al acestei mașini este tracțiunea integrală Symmetrical AWD. Este, dacă îmi permiți, doctoratul japonezilor de la Subaru.

Pe scurt, sistemul denumit Active Torque Split include un ambreiaj multidisc central, nu un diferențial, gata să distribuie cuplul în raport 60/40 față/spate. Există și câte un diferențial deschis față/spate.

Ai la dispoziție 3 moduri, selectabile din ecranul central al sistemului multimedia: Normal, Snow-Dirt și Deep Snow/Mud. Acestea controlează o serie de parametri: modul în care este livrată puterea de către motor, cutia menține un raport redus pentru o livrare instantanee de putere, iar sistemul de control al tracțiunii nu intervine foarte mult (chiar deloc în unele situații).

Dacă pe șosea Subaru Outback este o mașină nu foarte diferită de toate celelalte, în teren accidentat este locul în care Outback se simte ca peștele în apă. Dincolo de asfalt, Outback te face să te îndrăgostești de el.

Să ne înțelegem, are o gardă la sol de 213 milimetri, un unghi de atac de 20 de grade, un unghi de rampă de 21 de grade și un unghi de degajare de 22.6 grade. Așadar, nu este tocmai un off-roader veritabil.

Dar, pe traseul străbătut de mine, unul plin de denivelări, noroi, frunze ude și bălți deloc mici, Outback s-a descurcat ireproșabil. Indiferent de modul selectat. Totuși, am remarcat că dacă selectezi unul din modurile Snow-Dirt sau Deep Snow Mud (acesta din urmă dezactivează complet ESP-ul) sistemul de tracțiune intră în modul "lasă-mă pe mine, că știu mai bine".

Oricât ai apăsa pedala de accelerație, mașina nu reacționează, motorul păstrează turația care crede el că e necesară pentru a depăși obstacolul, iar tu rămâi uimit de ușurința cu care tocmai ai trecut printr-o groapă cu noroi până la glezne.