Motor / Transmisie
Exercițiu de imaginație: Volkswagen lansează o nouă generație Golf, iar singurele motorizări pe care le puteți cumpăra în momentul lansării sunt cele de performanță: GTD și GTI. Destul de ciudat, nu? Am făcut o paralelă populară pentru a fi înțeleasă de cât mai mulți dintre cititori: exact asta este situația lui XC40 în momentul lansării sale.
Cel mai nou SUV suedez vine pe piață în doar două motorizări: D4 (un diesel 2.0 de 190 CP și 400 Nm) și T5 (o "benzină" 2.0 turbo de 250 CP și 350 Nm). Ambele cu integrală standard, ambele cu automată cu 8 trepte standard. E o situație oarecum atipică pentru un model compact, fie el și SUV, acolo unde grosul vânzărilor este dat de versiunile ceva mai "digerabile" la nivel de consum și chiar și de putere. Pentru că prețul primează, iar în cazul Volvo e aruncată în joc direct artileria grea, cu tot cu prețul de pornire ridicat pe care-l reprezintă aceasta.
Există două explicații oficiale pentru lucrul ăsta. În primul rând, Volvo se confruntă cu o "problemă pozitivă", așa cum e numită situația asta în lumea auto: creșterea vânzărilor din ultimii ani au dus la înghesuirea capacității de producție din Europa, acolo unde nordicii au doar două fabrici: Goteborg și Genk (Belgia). Asta înseamnă că lansarea noului XC40 are loc într-o eră în care Volvo trebuie să învețe să "delege" producția altor modele din gamă în fabricile din SUA și China pentru a face loc mașinilor care urmează în gama compactă. Iar suedezii au mizat pe un "start controlat", în care cele două motorizări mari autolimitează cumva comenzile, deci reglează producția. Numărul comenzilor pentru XC40 a ajuns însă pe la 30.000 de unități deja, mult peste ce așteptau suedezii, deci strategia a funcționat doar parțial.
Dar, pe de altă parte, Volvo XC40 va fi primul model care va găzdui noile motoare cu 3 cilindri de 1.5 litri turbo. Sunt versiuni cu un cilindru "extirpat" ale actualelor unități de 2.0 litri, iar acestea urmează să fie lansate din 2018. Vom avea un diesel D3 de 150 CP (față sau integrală, manuală sau automată cu 8 trepte), dar și două motoare pe benzină ceva mai "pământene": T3 de 156 CP și T4 de 190 CP.
Până una alta, în testul de la Barcelona am testat ambele variante disponibile la lansare, dar mă voi concentra pe motorul pe benzină. Un 2.0 turbo foarte interesant pe care-l știm deja din gama superioară 90 sau de pe XC60 și care ar trebui să reprezinte, în mod normal, o variantă de luat în calcul pentru cei care își doresc un XC40 sportiv.
Disponibil atât pe șasiu confort, cât și pe o versiune cu șasiu sport - ultime e și cea testată de noi, motorul pe benzină din gama XC40 este un all-rounder interesant ale cărui caracteristici dinamice vor fi apreciate de orice client. Deși în mod normal te-ai îndoi de utilitatea unei benzine turbo de 250 de cai putere pe un SUV, faptul că XC40 se simte de la volan ca un hatch ușor înălțat (vom vorbi despre asta mai târziu) transformă această versiune într-un pseudo Hot Hatch cu gardă la sol mărită și cu integrală. Nu are peste 300 CP, așa cum au Hot Hatch-urile vremurilor noastre, dar îți oferă sportivitate pe o paletă largă de turații (putere maximă e atinsă la 5500 rpm), chiar dacă nu vei simți zvâc și agresivitate în accelerație, ci un platou de senzații fluide în crescendo pe măsură ce acul turometrului urcă.
Cutia de viteze Aisin de care dispune întreaga gamă Volvo este o reușită absolută: este rapidă în reacții, chiar și la kickdown, știe să jongleze între trepte pentru a-ți anticipa cerințele și se poate bate de la egal la egal cu orice rival de pe piață, la orice oră. Cel mai important este însă faptul că aceasta face ca transmisiile manuale să devină inutile pe această mașină. Iar dacă vrei neapărat, ai la dispoziție padele în spatele volanului și un mod manual selectabil prin joystick-ul de pe consola centrală.
Apropo de joystick, ai nevoie de timp ca să te obișnuiești cu modul în care muți din Neutru (N) în Drive (D) și Reverse (R), pentru că nu există o "scară" prin care treci de la o stare la alta, ci un impuls sus-jos din care nu înțelegi niciodată în ce stare e cutia. Iar pentru a afla asta trebuie să privești în instrumentarul de bord, pentru că pe consola centrală nu ai niciun indiciu legat de asta.
Un + pt AM înainte de toate, fiindcă a testat o versiune pe benzină întâi. Alt plus merită și sino-scandinavii de la Volvo pentru păstrarea liniei tradiționale a mărcii - confort dublat de siguranță maximă, suplimentate cu fiabilitatea confirmată statistic și o doză de sportivitate-n cazul T5-ului, fie ea și una relativă. Și designul are accente originale, chiar dacă din unele unghiuri aduce binișor a... Suzuki Ignis (susțin asta cu riscul să-ncasez tone de pălmuțe roșii. :-)) Trecînd și la minusuri totuși - că are și d-astea -, prețul calchiat pe al nemțoaicelor similare nu-i vreo surpriză, la fel nici tricilindrii variantelor viitoare ceva mai accesibile - nu însă și pentru prăpădiți ca mine, clar. ...Pentru care tot Ignis-ul (4x4) ar rămîne soluția (nu-s fan SUV, dar dacă m-oi pensiona undeva pe coclauri... ?!) Sau cel mult un Duster 1.2 TCe 4x4 - ori poate un 1.3 TCe pînă atunci.