La drum cu i20

După ce l-am ţinut două luni exclusiv în oraş, am profitat de vacanţa de iarnă fără zăpadă şi m-am îndurat de i20-ul negru. L-am scos în sfârşit la plimbare pe drumurile patriei.

Testul lung cu Hyundai-ul i20 negru se apropie de sfârşit. Am intrat deja în a treia lună de când micul Hyundai îmi este partener zilnic. S-a achitat bine de îndatoririle urbane aşa că era timpul să îl scot şi la o plimbare mai lungă pe drumurile din ţară. Şi profitând de vacanţa de iarnă fără zăpadă am făcut câteva drumuri în jurul Bucureştiului care au însumat cam o mie de kilometri. Suficient pentru a îmi face o idee despre comportamentul lui i20 la drum lung.

CONSUM

Dacă în utilizarea urbană, Hyundai-ul i20 cu motor pe benzină de 1.2 litri a avut un consum mediu de carburant situat între 7.5 şi 9 litri/ 100 km, lucrurile s-au schimbat radical atunci când am ieşit din localitate. Traseele pe care le-am avut de făcut au implicat în general drumuri naţionale şi judeţene şi aproape deloc autostrăzi. Aşadar viteza de croazieră a fost de maxim 90-100 km/h. Având în vedere că cei 78 CP şi doar 118 Nm te îmbie la un stil de condus relaxat şi nu unul sportiv cel mai mic consum obţinut a fost de 4.7/100 km. Foarte aproape de cifra oficială de 4.3 litri/ 100 km. Media pe toate drumurile făcute în finalul lunii decembrie în începutul lunii ianuarie a fost de 5 litri/ 100 km.

La drum lung, Hyundai-ul plăteşte tribut motorului mic. Reprizele sunt lente şi lungi iar depăşirile se fac obligatoriu cu o treaptă inferioară. Acceleraţia de la 0 la 100 km/h durează aproape 13 secunde. Avantajul este că nu stârneşte pilotul din tine. i20 1.2 face din cel de la volan un şofer calm cu un stil de condus constant. Partea bună este că automobilul este incredibil de silenţios la viteze constante. La 90 km/h în habitaclu se aude doar zgomotul făcut de pneurile de iarnă la rulare şi zgomotul vântului. Doar când turăm motoraşul peste 4.000 rpm acesta îşi face simţită prezenţa din punct de vedere vocal. Doi-trei oameni pot călătorii în condiţii bune cu i20 chiar şi la drum lung. Cu patru şi bagaje, portbagajul deja se umple destul de repede. Şi nu este chiar foarte mic, volumul portbagajului modelului Hyundai i20 fiind de 295 litri.

LA VOLAN

Dacă treci peste senzaţia de submotorizare iniţială, Hyundai i20 se achită bine şi de jobul de a îşi duce pasagerii la destinaţie. Nu îmi place cum se simte schimbătorul de viteze. Dacă în oraş m-am obişnuit cu el, la drum lung, parcă e prea mic, subţire şi cu o cursă prea mare a levierului. Şi în continuare îmi aduce aminte de schimbătorul de pe modelul Getz. În schimb, cel de la volan are parte de o direcţie suficient de tare pentru un feedback bun iar ruliul caroseriei, deşi prezent, nu este deranjant. La limită, i20 devine subvirator dar trebuie să insişti aiurea că să ajungi aici. Cei 78 CP atinşi la 6.000 rpm sunt puţini pentru un drum lung aşa că dacă doriţi un automobil polivalent care să fie utilizat şi în oraş cât şi la drumuri lungi poate ar fi bine să optaţi pentru un motor mai puternic. Hyundai România are încă în ofertă şi versiunea cu motor CRDI de 1.5 litri. Acest motor diesel oferă 75 CP dar un cuplu superior de 220 la doar 2.000 de ture. 

La drum lung am simţit lipsa unui sistem de navigaţie, dar bătrâna mea hartă a suplinit acest neajuns. În schimb, mufa USB face toţi banii. Iar cu cablul special cu mufă USB şi jack audio putem cupla un iPod şi am rezolvat problema muzicii la drum lung. Adio zeci de CD-uri ce umpleau torpedoul. Displayul central cu iluminare albastră poate fi deranjant noaptea la drum lung dar acesta poate fi stins de la butonul 'dark' de pe bonsola centrală. În schimb iluminarea ceasurilor de bord nu poate fi reglată. Din fericire, aceasta nu este foarte puternică pe timp de noapte. 

Peste câteva săptămâni ne vom despărţi de i20-ul negru. În ultimul episod vom trage concluziile acestor trei luni alături de modelul Hyundai iar între timp punem la cale şi un mic comparativ cu Aveo-ul colegului Bogdan.