10 lucruri pe care nu le ştiai despre combustibilul şi uleiul din Formula 1

Produsele petroliere folosite în Formula 1 au câteva particularităţi inedite pentru a îmbunătăţi semnificativ performanţele monoposturilor în curse.

Compoziţia combustibililor şi uleiurilor utilizate în Formula 1 este asemănătoare cu cea a produselor petroliere pe care fiecare dintre noi le foloseşte la alimentarea şi întreţinerea maşinilor de serie.

Ingredientele sunt însă amestecate în proporţii fundamental diferite şi sunt testate mult mai riguros în laboratoare speciale cu scopul de a oferi monoposturilor performanţe care să permită echipelor să lupte pentru victorii. Astfel, chiar dacă în ultimii ani aerodinamica a reprezentat principalul diferenţiator de performanţă în Formula 1, calitatea combustibilului şi a produselor de lubrifiere continuă să joace un rol important pentru fiecare echipă.

În acest articol îţi propunem să descoperi cele mai inedite lucruri despre combustibilul şi uleiul folosite în cea mai importantă competiţie din lumea sporturilor cu motor.

• 

  Compoziţia chimică a combustibilului din F1 este identică cu cea a benzinei din comerţ

  Chiar dacă la prima vedere pare greu de crezut, compoziţia chimică a combustibilului din Formula 1 este identică cu cea de la orice benzinărie. Diferenţa o face însă proporţia celor aproximativ 200 de ingrediente, în Formula 1 accentul fiind pus pe îmbunătăţirea puterii motorului şi reducerea consumului, elemente cruciale pentru succes. În plus, furnizorii de combustibil sunt obligaţi prin regulament să folosească Formula 1 ca teren de pregătire pentru următoarea generaţie de combustibili pentru maşinile de serie. De exemplu, 5.75% din compoziţia unui litru de benzină pentru Formula 1 trebuie să provină din surse biologice, în anticiparea legislaţiei europene care va impune ca din 2020 un procent de 10% din compoziţia combustibilului pentru maşini de serie să aibă origine biologică.

• 

  Combustibilul din Formula 1 trebuie să reziste la termperaturi de până la 55 de grade

  Una dintre principalele caracteristici ale combustibililor din Formula 1 este rezistenţa la temperaturi înalte. Pe parcursul unei curse de aproape două ore, temperatura combustibilului poate ajunge cu uşurinţă la 55 de grade, moment în care unele ingrediente au tendinţa de a fierbe, astfel că producătorii trebuie să asigure o compoziţie cât mai omogenă care să reziste unor asemenea provocări. O altă provocare este generată de compoziţia diferită a petrolului de la un sezon la altul (petrolul extras pe timp de vară este în general mai 'curat' decât cel extras iarna), iar producătorii trebuie să se asigure în laborator că benzina furnizată echipelor este identică pe tot parcursul sezonului.

• 

  Lubrifianţii din Formula 1 au inclusiv rol de răcire a componentelor

  Uleiurile de motor din Formula 1 nu au numai rol de lubrifiere şi de curăţare, aşa cum ar putea părea la prima vedere. De fapt, pe lângă aceste două funcţii "banale", un ulei de calitate trebuie să aibă capacitatea de a absorbi căldura generată de componente, în special cea a pistoanelor, care poate ajunge până la 350 de grade în timpul unei curse. În plus, uleiul trebuie să combată uzura motorului, în condiţiile în care regulamentul impune o limitare a turaţiei de 18.000 de rotaţii pe minut. Un alt aspect inedit este că pelicula de ulei dintre rulmenţi este de 50 de ori mai subţire decât grosimea unui fir de păr, iar orice întrerupere a procesului de lubrifiere poate avea ca efect o defecţiune la motor. 

• 

  Uleiul de motor funcţionează la temperaturi de peste 100 de grade Celsius

  Uleiurile de motor din Formula 1 funcţionează în mod regulat la temperaturi de aproximativ două ori mai mari decât cea de pe maşinile de serie. Astfel, uleiul este introdus în motor la temperaturi de circa 110 grade Celsius şi este schimbat după fiecare cursă, astfel că poate avea o durată de viaţă mai mică, ceea ce permite producătorului să se concentreze pe calităţile acestuia în detrimentul fiabilităţii. În plus, uleiului este introdus în motor cu o viteză de aproximativ 70 de litri pe minut, iar producătorii trebuie să se asigure că în cadrul acestui proces de pompare nu vor apărea zone de aer.

• 

  Compoziţia combustibilului trebuie să fie identică pe tot parcursul sezonului

  Regulamentul combustibilului de Formula 1 este clar specificat, iar producătorii trebuie să menţină compoziţia acestuia pe tot parcursul sezonului. În acest sens, fiecare producător furnizează două probe de combustibil forului mondial înainte de startul sezonului, iar FIA are dreptul ca ulterior, la finalul unei curse, să solicite o nouă probă de combustibil."Semnătura chimică" a probei colectate la finalul unei curse trebuie să fie similară cu cea primită la începutului sezonului, însă există totuşi o toleranţă admisă de regulament, întrucât apariţia unor mici schimbări de compoziţie este inevitabilă.

• 

  Analiza uleiului poate determina înlocuirea motorului

  Echipele mizează în principal pe telemetrie pentru a identifica situaţia în care un motor trebuie înlocuit prematur din cauza apariţiei unor semnale negative, însă uleiul de motor are un rol similar. Prin utilizarea unor spectometre, echipele identifică concentraţia de metal din uleiul de motor, care se schimbă pe măsură ce motorul şi cutia de viteze se uzează. Astfel, în momentul în care concentraţia metalică atinge o anumită valoare, inginerii îşi dau seama că motorul sau cutia de viteze trebuie înlocuite pentru a evita o defecţiune în timpul cursei.

• 

  10 kilograme de combustibil încetinesc monopostul cu 0.4 secunde pe tur

  Cantitatea de combustibil din rezervor joacă un rol important în termeni de performanţă, întrucât fiecare 10 kilograme de combustibil încetinesc monopostul cu 0.4 secunde pe tur, aceasta fiind una dintre explicaţiile pentru care piloţii sunt semnificativ mai rapizi spre finalul unei curse. Întrucât realimentările cu carburant sunt interzise în timpul curselor, inginerii trebuie să introducă în rezervor o cantitate suficient de mare de benzină pentru ca pilotul să ajungă la linia de sosire, dar suficient de mică pentru a nu afecta performanţa. În Formula 1, cantitatea de carburant se măsoară în kilograme, şi nu în litri, ca urmare a faptului că densitatea acestuia se schimbă odată cu temperatura. 1 litru de benzină cântăreşte aproximativ 0.75 kg.

• 

  Uleiul de motor este stocat în două rezervoare

  Dacă în cazul maşinilor de serie uleiul de motor este stocat în baia de ulei, monoposturile de Formula 1 au două rezervoare pentru acesta. Primul dintre ele este montat în faţa motorului şi conţine aproximativ 5 litri de ulei, iar al doilea este poziţionat de regulă cât mai jos şi conţine doar 1 litru de ulei. Al doilea rezervor este folosit ca sistem de rezervă pentru situaţiile în care uleiul din primul rezervor scade sub un anumit nivel, însă acest lucru se întâmplă destul de rar. Motivul? Un motor de Formula 1 consuma 0.5 - 1 litru de ulei pentru 100 km, astfel că pentru o cursă tipică de 300 km este nevoie de cel mult 3 litri de ulei.

• 

  O echipă transportă circa 2000 de litri de combustibil la un Mare Premiu

  Consumul de benzină al unui monopost de Formula 1 variază semnificativ în funcţie de circuit, însă echipele sunt nevoite să transporte aproximativ 2.000 de litri de carburant la fiecare Mare Premiu. Acesta este suficient pentru cei doi piloţi ai echipei pe parcursul antrenamentelor, calificărilor şi cursei, iar fiecare furnizor în parte deţine un adevărat laborator de testare. În cadrul acestuia, se pot face mici modificări ale combustibilului pentru a fi mai eficient în funcţia de configuraţia circuitului şi de consumul necesar pe un tur de pistă.

• 

  Combustibilul utilizat în anii '80 nu avea nicio legătură cu petrolul

  Puţini ştiu că în anii '80 Formula 1 miza foarte mult pe combustibili care nu aveau aproape nicio legătură cu produsele petroliere. În era motoarelor turbo, echipele utilizau frecvent carburanţi compuşi din toluen, xilen sau benzen, care ofereau performanţe semnificativ mai bune. Totuşi, aceşti combustibili exotici erau puternic inflamabili, aceasta fiind şi una dintre cauzele numeroaselor incendii din Formula 1 din acea perioadă. Originea acestor combustibili exotici provine din Al Doilea Război Mondial, fiind utilizaţi frecvent la alimentarea avioanelor de luptă. După interzicerea motoarelor turbo, echipele au revenit la utilizarea unor combustibili bazaţi pe produsele din petrol.