TOP 15: Echipele care au dispărut din Formula 1 în ultimii 20 de ani

HRT a devenit a 15-a echipă care dispare din lumea Formulei 1 în ultimele două decenii. Spaniolii s-au alăturat unor nume grele precum Brabham, March sau clasica echipă Lotus.

După numai trei ani de existenţă, HRT a părăsit Formula 1 din cauza problemelor financiare, însă nu este nici prima şi, cel mai probabil, nu va fi nici ultima echipă într-o asemenea situaţie.

De altfel, în ultimii 20 de ani, nu mai puţin de 15 echipe au părăsit competiţia, cele mai multe fiind afectate de implicarea majoră a constructorilor auto în competiţie la începutul anilor '90, lucru care a condus la o creştere dramatică a bugetelor necesare pentru dezvoltarea unor monoposturi competitive.

Lista echipelor defuncte din ultimele două decenii include atât nume grele precum Brabham, March sau Lotus, cât şi echipe care au concurat chiar mai puţin decât HRT, una dintre ele nereuşind nici măcar să ia startul într-o cursă.

• 

  BRABHAM - 1962-1990

  Jack Brabham este singurul pilot din istoria Formulei 1 care a câştigat un titlu mondial cu o echipă care îi poartă numele. Se întâmpla în 1966, sezon în care echipa australianului a cucerit şi titlul constructorilor înainte de a repeta dubla performanţă şi în anul următor cu Denny Hulme. Nelson Piquet a mai câştigat două titluri mondiale cu Brabham în 1981 şi 1983, ultimul fiind şi primul sezon în care s-au folosit motoarele turbo în Formula 1. Bernie Ecclestone a fost proprietarul echipei în anii '70-'80, iar Ron Dennis şi Charlie Whiting au fost de asemenea implicaţi în conducere înainte ca japonezii de la Middlebridge Group, care au preluat controlul în 1988, să închidă echipa în 1992 din cauza datoriilor. Brabham a rămas în istorie şi pentru "maşina cu ventilator" care a câştigat Marele Premiu al Suediei din 1978.

• 

  ANDREA MODA - 1992

  Istoria echipei Andrea Moda este pe cât de scurtă, pe atât de zbuciumată. Fondată de producătorul de încălţăminte Andrea Sassetti, echipa a fost exclusă din primul Mare Premiu al sezonului 1992 pentru neplata taxei de participare, nu a putut concura în Canada pentru că nu a plătit motoarele, a ratat prezenţa în Franţa din cauza unei greve a şoferilor de camion, iar Sassetti a fost arestat în paddock-ul din Belgia pentru eliberarea unor cecuri fără acoperire. Din acest motiv, FIA a exclus echipa din campionat începând cu Marele Premiu al Italiei. În plus, echipa nu a reuşit niciodată să se califice pentru o cursă cu excepţia lui Roberto Moreno la Monaco, care a abandonat însă la scurt timp după start din cauza unei defecţiuni la motor.

• 

  MARCH - 1970-1992

  Fostul preşedinte al FIA Max Mosley s-a numărat printre fondatorii echipei March, care în ciuda istoriei de 22 de ani nu a obţinut performanţe majore în Formula 1. Britanicii au obţinut doar două victorii, prin Vittorio Brambilla în Austria (1975) şi Ronnie Peterson în Italia (1976). Confruntată cu grave probleme financiare, echipa a concurat cu numele Leyton House în 1990 într-un sezon în care pe atunci anonimul Adrian Newey a fost concediat, dar şi în 1991, înainte de a reveni la numele March în 1992. Echipa semnase deja cu doi piloţi pentru 1993, însă lipsa banilor a forţat consorţiul de investitori care preluase echipa cu un an în urmă să tragă obloanele.

• 

  OSELLA (FONDMETAL) - 1980-1992

  Fondată de italianul Enzo Osella, echipa care i-a purtat numele nu s-a bucurat de rezultate pe parcursul celor 12 ani de existenţă. De fapt, echipa a abandonat în mai mult de jumătate dintre cursele în care a luat startul şi s-a clasat în puncte doar de două ori: cu Jean-Pierre Jarier în 1982 la San Marino şi Piercarlo Ghinzani în 1984 în SUA. În 1990, echipa a fost preluată de omul de afaceri Gabriele Rumi şi redenumită în Fondmetal, însă s-a retras din Formula 1 la sfârşitul sezonului 1992 fără să câştige vreun punct în această formă.

• 

  SCUDERIA ITALIA - 1988-1993

  Giuseppe Lucchini a fondat Scuderia Italia în 1988 şi a concurat cu şasiuri construite de Dallara până în 1992, cele mai mari performanţe fiind două podiumuri obţinute de Andrea de Cesaris în 1989 la Detroit şi JJ Lehto în 1991 la San Marino. Noul parteneriat cu britanicii de la Lola pentru 1993 nu a dat roade, iar la finalul anului Scuderia Italia a fuzionat cu conaţionalii de la Minardi, care se confruntau de asemenea cu probleme. Noua echipă s-a numit Minardi, astfel că Scuderia Italia a părăsit Formula 1 după numai cinci ani.

• 

  LARROUSSE - 1987-1994

  Fondată de  Gerard Larrousse şi Didier Calmels, Larrousse a debutat în Formula 1 în 1987 cu şasiuri construite de Lola, însă singura performanţă majoră a fost un loc trei obţinut de japonezul Aguri Suzuki în faţa propriilor suporteri în 1990, pe vremea când utiliza motoare Lamborghini. Pentru 1992, echipa a utilizat şasiuri Venturi înainte de a-şi construi singura monoposturi în 1993 şi 1994, însă a ratat primele curse ale sezonului 1995 din lipsă de fonduri. Nici vânzarea de ultim moment a echipei către doi oameni de afaceri francezi nu a salvat echipa, iar Larrousse a anunţat închiderea operaţiunilor înaintea cursei din San Marino.

• 

  LOTUS - 1958-1994

  Cea mai prestigioasă echipă care a părăsit Formula 1 în ultimii 20 de ani este Team Lotus. Fondată de celebrul Colin Chapman, Lotus a debutat în 1958 şi are în palmares şase titluri la piloţi, şapte titluri la constructori şi 73 de victorii în 491 de curse. Printre piloţii care au scris istorie pentru echipa britanică se numără Jim Clark, Stirling Moss, Nigel Mansell, Elio de Angelis sau Ayrton Senna. Echipa a regresat însă constant după titlurile cucerite în 1978 şi a traversat o perioadă neagră în anii '80, fiind cumpărată de David Hunt la finalul anului 1994 pe fondul numeroaselor datorii acumulate. Acesta a încercat o alianţă cu Pacific Grand Prix, însă echipa avea să se retragă la finalul sezonului următor.

• 

  PACIFIC - 1994-1995

  După succesul înregistrat în competiţiile inferioare, echipa Pacific a debutat în Formula 1 în sezonul 1994, însă cei doi piloţi ai echipei s-au calificat pentru numai şase curse şi au abandonat în fiecare dintre acestea. La începutul sezonului 1995, echipa a fuzionat cu Team Lotus şi a concurat iniţial ca Pacific Team Lotus înainte de a reveni la numele iniţial. Măcinată de numeroase abandonuri, echipa s-a retras din Formula 1 la finalul sezonului 1995 şi a ales să revină în Formula 3000.

• 

  SIMTEK - 1994-1995

  Fondată de Max Mosley şi Nick Wirth, Simtek a debutat în Formula 1 în 1994, fiind implicată şi în construcţia de tunele de vânt şi şasiuri pentru alte echipe. Istoria echipei se leagă de accidentul fatal suferit de Roland Ratzenberger în calificările din Marele Premiu al statului San Marino din 30 aprilie 1994, cu numai o zi înainte de sfârşitul tragic al lui Ayrton Senna. Cea mai bună performanţă a echipei a fost un loc nouă obţinut de Jean-Marc Gounon în Franţa în acelaşi sezon, însă după pierderea sponsorului MTV la finalul anului echipa a intrat în lichidare voluntară după primele cinci curse din 1995.

• 

  FORTI CORSE - 1995-1996

  Forti Corse a avut un traseu asemănător cu Pacific: a cunoscut succesul în competiţiile inferioare, însă nu a făcut faţă nivelului ridicat de competitivitate din Formula 1. Echipa a debutat în 1995 cu finanţare adusă de brazilianul Pedro Paulo Diniz, însă plecarea acestuia la Ligier înaintea sezonului 1996 a marcat falimentul echipei, care a fost nevoită să se retragă din competiţie după primele 10 dintre cele 17 curse ale anului. În total, echipa a participat în 27 de curse fără să câştige vreun punct.

• 

  LOLA - 1997

  Lola este probabil echipă cu cea mai scurtă istorie în Formula 1. Planul iniţial prevedea un debut pentru 1998, însă la presiunea sponsorului Mastercard echipa a intrat în competiţie în 1997 cu un monopost care nu fusese testat şi cu un motor Ford necompetitiv. A ratat calificarea în cursa de debut din Australia, iar înaintea celei de-a doua curse din Brazilia şi-a anunţat retragerea din competiţie din cauza problemelor financiare şi tehnice. Practic, Lola nu a luat startul în nicio cursă de Formula 1, însă istoria va consemna prezenţa în calificările din Australia.

• 

  LIGIER (PROST) - 1976-2001

  Echipa franceză Ligier a obţinut rezultate decente încă de la debut: două podiumuri în primul sezon au fost completate de victorii sporadice obţinute, printre alţii, de Jacques Laffite în fiecare dintre următoarele cinci sezoane. După 1982, echipa nu a terminat niciodată mai sus de locul cinci în clasamentul constructorilor şi a obţinut o ultimă victorie în 1996 prin Olivier Panis la Monaco. La finalul anului, echipa a fost cumpărată de Alain Prost şi redenumită în Prost Grand Prix, obţinând două podiumuri la debutul din 1997 şi un loc doi în 1999 prin Jarno Trulli. În cele din urmă, echipa a dat faliment înaintea sezonului 2002 din cauza incapacităţii lui Prost de a găsi sponsori.

• 

  ARROWS - 1978-2002

  Arrows a fost înfiinţată de cinci investitori ale căror iniţiale au dat numele echipei, iar palmaresul echipei este format din cinci clasări pe locul doi, ultima la cursa de la Hungaroring din 1997. Pe parcursul istoriei, echipa nu a terminat niciodată mai sus de locul cinci în clasamentul constructorilor (1988), iar între 1991-1996 a fost cunoscută sub numele Footwork, după numele sponsorului principal din acea perioadă. Echipa s-a lovit de probleme financiare la jumătatea anului 2002 şi a nu reuşit să termine sezonul, intrând în lichidare. Un consorţiu de firme a cumpărat bunurile cu scopul de a concura în sezonul 2003, însă solicitarea fost respinsă de FIA.

• 

  SUPER AGURI 2006-2008

  Super Aguri a fost creaţia celor de la Honda pentru Takuma Sato, care nu a avut loc în echipa constructorului japonez. Considerată de mulţi drept Honda B, Super Aguri s-a aflat sub conducerea fostului pilot Aguri Suzuki şi a obţinut patru puncte în sezonul 2007 prin clasările lui Sato pe locurile opt şi şase în Spania şi Canada. Într-un sezon 2008 care a marcat inclusiv retragerea Honda Racing din Formula 1, Super Aguri a închis operaţiunile după a patra cursă a anului de la Barcelona, părăsind Marele Circ fără să obţină vreo performantă notabilă.

• 

  HRT - 2010-2012

  Cunoscută iniţial drept Campos Meta 1 şi Hispania Racing, HRT a debutat în Formula 1 la Marele Premiu al Australiei din 2010 fără să efectueze vreun tur de circuit înainte, iar echipa şi-a câştigat rapid reputaţia de cea mai slabă dintre cele trei noi echipe ale competiţiei. O împrejurare favorabilă a permis echipei să surclaseze Marussia în unele curse şi să termine pe locul 11 în clasamentul constructorilor în 2010 şi 2011. O încercare de resuscitare a echipei din partea fondului de investiţii Thesan Capital pentru 2012 a eşuat lamentabil, iar echipa a fost închisă imediat după ultima cursă a sezonului de la Interlagos. Cel mai bun rezultat din istoria echipei este un loc 13 obţinut de Vitantonio Liuzzi la Montreal în 2011.