TOP 10: Cele mai echilibrate finaluri de cursă din istoria F1

În Formula 1, o miime de secundă poate face diferenţa dintre victorie şi înfrângere. Automarket îţi prezintă cele mai dramatice şi echilibrate finaluri de cursă din istoria competiţiei.

Fiecare epocă a Formulei 1 a avut piloţi care au dominat autoritar competiţia, însă pe parcursul istoriei de peste 60 de ani au existat numeroase cazuri în care victoria a fost decisă pentru o diferenţă de numai câteva fracţiuni de secundă la capătul a sute de kilometri parcurşi.

Automarket îţi prezintă astăzi cele mai echilibrate finaluri de cursă, care includ atât evenimente celebre prin dramatismul lor, cât şi momente care au pătat imaginea competiţiei.

• 

  0.200 secunde - Marele Premiu al Marii Britanii din 1955

  Doar trei piloţi au încheiat cursa de la Silverstone din 1955 în acelaşi tur, iar ultimul clasat pe podium a fost la peste un minut de învingător, însă numele învingătorului s-a decis abia în ultima clipă. Plecat din pole position, Stirling Moss a pierdut poziţia de lider în primul tur în faţa coechipierului său Juan Manuel Fangio, însă a revenit pe prima poziţie în turul trei şi a trecut linia de sosire cu un avans de numai 0.2 secunde în faţa argentinianului. În perioada respectivă, cronometrele din Formula 1 utilizau doar zecimi de secundă, astfel că nimeni nu poate şti dacă diferenţa dintre cei doi piloţi a fost chiar de 0.200 secunde sau, de ce nu, 0.299 secunde.
• 

  0.182 secunde - Marele Premiu al Austriei din 2002

  Cursa de la Spielberg din urmă cu un deceniu a rămas în istorie pentru finalul regizat de Ferrari prin ordinele de echipă. Rubens Barrichello a fost informat timp de mai multe tururi să-i cedeze poziţia de lider lui Michael Schumacher, însă a acceptat ordinul doar în ultimul tur pe linia de start-sosire. Modul în care Barrichello a ales să piardă a provocat numeroase critici din partea fanilor la adresa Scuderiei, însă în acelaşi timp a propulsat evenimentul pe locul nouă în topul celor mai echiliobrate finaluri, diferenţa dintre cei doi fiind de numai 0.182 secunde. În urma strategiei adoptate de Ferrari, FIA a interzis ordinele de echipă în Formula 1, însă acestea au redevenit legale în 2011.
• 

  0.174 secunde - Marele Premiu al Canadei din 2000

  Michael Schumacher şi Rubens Barrichello sunt din nou protagonişti, însă de data aceasta germanul a trebuit doar să rămână în frunte. Lider detaşat în prima parte a cursei, cel care avea să cucerească în acel sezon primul titlu în calitate de pilot Ferrari a pierdut teren din cauza unei defecţiuni tehnice la monopost şi, surprinzător, a începerii ploii. Barrichello s-a apropiat ameninţător de coechipierul său în ultimele şapte tururi, însă a evitat să încerce o depăşire din cauza statutului de pilot numărul doi pe care îl avea în cadrul echipei şi a terminat la 0.174 secunde în spatele germanului.
• 

  0.100 secunde - Marele Premiu al Franţei din 1961

  Giancarlo Baghetti a devenit în 1961 pe circuitul de la Reims-Gueux al treilea pilot care câştigă o cursă de Formula 1 la prima prezenţă în competiţie. Victoria a fost cu atât mai dulce cu cât a venit la capătul unui duel spectaculos cu americanul Dan Gurney. Italianul a preluat pentru prima oară conducerea cu numai 11 tururi înainte de final, însă până la trecerea liniei de sosire cei doi şi-au inversat poziţiile de nu mai puţin de patru ori. Momentul decisiv a avut loc chiar în ultimul tur, când Baghetti l-a depăşit pe Gurney şi a trecut primul linia de sosire cu un avans de numai 0.100. Ca şi în 1955, cronometrele indicau doar zecimalele de secunde, astfel că nu este exclus că diferenţa reală să fie fost de până la 0.199 secunde.
• 

  0.100 secunde - Marele Premiu al Franţei din 1954

  Aceeaşi diferenţă de numai 0.100 secunde (şi în aceleaşi condiţii de utilizare pentru cronometrul oficial) a fost înregistrată şi cu şapte ani mai devreme pe acelaşi circuit de la Reims-Gueux. La vremea respectivă, protagoonistii au fost Juan Manuel Fangio şi germanul Karl Kling, care s-au luptat pentru victorie până în ultimul tur, atunci când Mercedes a impus ordine de echipă. Fangio a trecut triumfător linia de sosire cu numai o jumătate de monopost în faţa coechipierul său, consolidându-şi astfel poziţia de lider în clasamentul general.
• 

  0.080 secunde - Marele Premiu al Italiei din 1969

  Chiar dacă nu deţine recordul pentru cel mai echilibrat final de final între primii doi clasaţi, etapa de la Monza din 1969 a fost pentru doi ani cursa cu cea mai mică diferenţă între primii patru clasaţi. Într-o perioadă în care cronometrele funcţionau cu sutimi de secundă, diferenţa dintre învingătorul Jackie Stewart şi ocupantul locului patru, Bruce McLaren, a fost de numai 0.19 secunde, cei patru oferind fanilor un final de poveste la ieşirea din celebrul viraj Parabolica. La volanul unui Matra Ford, Stewart a trecut linia de sosire cu un avans de numai 0.08 secunde în faţa rivalului său de la Lotus, Jochen Rindt.
• 

  0.050 secunde - Marele Premiu al Austriei din 1982

  Cursa de la Spielberg din 1982 a rămas în istorie în primul rând datorită faptului că aici a avut loc ultima victorie a echipei Lotus cu un monopost construit de celebrul Colin Chapman, care a făcut pentru ultima oară gestul de a-şi arunca şapca în aer la finalul cursei. Victoria, trecută în contul lui Elio de Angelis, nu a fost deloc una uşoară: italianul a devenit lider spre final după ce a plecat de pe şapte, însă a fost ajuns în urmă de Keke Rosberg, care l-a pus sub presiune până în ultimul viraj. Chiar dacă a comis o greşeală de pilotaj în ultimul tur, de Angelis a reuşit să-şi apere poziţia în ultimul viraj şi a trecut primul linia de sosire cu un avans de 0.050 secunde.
• 

  0.014 secunde - Marele Premiu al Spaniei din 1986

  Ayrton Senna părea desprins în învingător în cursa de la Jerez din 1986 cu 10 tururi înainte de final, când avea un avans de 19 secunde în faţa lui Nigel Mansell. Britanicul a profitat însă de pneurile mai proaspete şi până la final a reuşit să recupereze aproape întreaga diferenţă. Vizibil mai lent decât rivalul său de la Williams, Senna s-a apărat agresiv şi a câştigat cursa cu un avans de numai 0.014 secunde, însă Mansell şi-a recunoscut înfrângerea şi a afirmat la final că brazilianul avea tot dreptul să-şi apere poziţia. Ulterior avea însă să spună în glumă că ar fi trebuit să primească jumătate din punctele lui Senna datorită diferenţei atât de mici dintre cei doi.
• 

  0.011 secunde - Marele Premiu al Statelor Unite din 2002

  La câteva luni după scandalul din Austria, Michael Schumacher şi Rubens Barrichello au fost din nou protagonişti într-o cursă, însă de data aceasta rolurile s-au inversat. Povestea oficială este că liderul Schumacher a vrut să termine cursa roată la roată cu Barichello, iar din cauza unei erori brazilianul a trecut uşor în faţa germanului după ieşirea din ultimul viraj şi a câştigat cursa cu un avans de numai 0.011 secunde. Neoficial, se spune că Schumacher l-a lăsat intenţionat pe Barrichello să câştige pentru a-şi lua revanşa din episodul din Austria, întrucât era deja campion mondial. Cert este că acest Mare Premiu a rămas în istorie drept cursa cu cel mai echilibrat final de la introducerea cronometrului cu miimi de secundă.
• 

  0.010 secunde - Marele Premiu al Italiei din 1971

  0.18 secunde între primii patru clasaţi şi numai 0.61 secunde între primii cinci clasaţi sunt cifrele uluitoare ale Marelui Premiu al Italiei din 1971. Cursa de la Monza şi-a decis învingătorul doar în ultimul tur, atunci când Peter Gethin a urcat de pe locul patru până pe prima poziţie pentru a-şi adjudeca victoria cu un avans de numai 0.01 secunde în faţa lui Ronnie Peterson. Aşa cum am mai precizat, la vremea respectivă cronometrele înregistrau doar sutimile de secundă, astfel că nimeni nu va şti vreodată dacă diferenţa de la Monza din 1971 a fost sau nu mai mică decât cea de 0.011 secunde înregistrată în SUA în 2002. Fie însă şi numai pentru dramatismul de la Monza, această cursă merită onoarea de a fi considerată cea mai echilibrată din istoria Formulei 1.