TOP 10: Cele mai spectaculoase curse de Formula 1 din SUA

Statele Unite au oferit de-a lungul deceniilor numeroase curse memorabile de Formula 1, printre protagonişti numărându-se Ayrton Senna, Gilles Villeneuve sau Jack Brabham.

Statele Unite revin în calendarul Formulei 1 în 2012 după o absenţă de cinci ani cu o cursă programată pe un circuit permanent complet nou localizat în Austin, capitala statului Texas.

În Formula 1, americanii sunt cunoscuţi mai degrabă pentru cursele de la Indianapolis din anii '50 în care au avut loc mai multe accidente mortale, însă istoria este plină de numeroase curse memorabile care au avut ca protagonişti câţiva dintre cei mai faimoşi piloţi din competiţie. Iată numai câteva dintre acestea.

• 

  1959 - A câştigat titlul după ce a împins monopostul pe linia de sosire

  Aceasta a fost singura cursă de Formula 1 desfăşurată pe circuitul de la Sebring, însă avea să rămână în istorie pentru dramatismul din final: Jack Brabham era lider şi se îndrepta spre victoria care avea să-i aducă titlul mondial în momentul în care a rămas fără combustibil cu aproximativ 365 de metri înainte de linia de sosire. Oprit pe pistă, Brabham a fost depăşit de Bruce McLaren, care devenea cel mai tânăr câştigător de cursă din Formula 1, însă nu s-a dat bătut: a împins monopostul până la linia de sosire, a terminat pe locul patru, a devenit campion mondial şi a asigurat titlul constructorilor pentru Cooper.
• 

  1970 - Prima victorie pentru Emerson Fittipaldi

  Aflat la doar a patra prezenţă în Formula 1, Emerson Fittipaldi a obţinut în cursa de la Watkins Glen din 1970 prima sa victorie în competiţie. A avut şi mult noroc: motorul monopostului Tyrrell pilotat de Jackie Stewart a cedat, iar Pedro Rodríguez a pierdut conducerea după ce a alunecat pe o pată de ulei. Fittipaldi a devenit astfel lider cu opt tururi înainte de final şi a câştigat cu un avans de 36 de secunde în faţa lui Rodriguez. Victoria nu a fost însă deloc întâmplătoare, pentru că brazilianul avea să câştige două titluri mondiale în 1972 cu Lotus şi 1974 cu McLaren.
• 

  1973 - Moartea lui Francois Cevert şi duelul spectaculos pentru victorie

  Cursa de la Watkins Glen din 1973 este cunoscută pentru decesul suferit de Francois Cevert în calificări, la doi ani după ce francezul obţinuse pe acelaşi circuit prima şi singura sa victorie în Formula 1. Umbrită de acest eveniment, cursa a oferit un duel memorabil între Ronnie Peterson şi James Hunt, însă ultimul nu a reuşit să depăşească în ciuda insistentelor sale. La final, diferenţa dintre cei doi a fost de numai 0.688 secunde, ceea ce l-a făcut pe Hunt să afirme: "M-am uitat după Ronnie, dar a luptat mai bine decât mine".
• 

  1977 - Mario Andretti, primul american care câştigă în Statele Unite

  În 1977, Marele Premiu al Statelor Unite a fost găzduit tot la Watkins Glen, însă a existat şi un Mare Premiu al Statelor Unite de Vest la Long Beach. Aceasta a doua cursă a fost câştigată de Mario Andretti, care cu această ocazie a devenit primul şi singurul american care a câştigat o cursă de Formula 1 în ţara sa natală. Era a treia victorie din carieră pentru Andretti, care ulterior a mai trecut primul linia de sosire de nouă ori şi a câştigat titlul mondial în 1978.
• 

  1979 - Gilles Villeneuve, regele ploii

  Chiar dacă Jody Scheckter îşi asigurase deja titlul mondial, cursa de la Watkins Glen a oferit suspans şi adrenalină pentru fanii prezenţi în tribune. Pe o ploaie puternică, Gilles Villeneuve, coechipierul lui Scheckter de la Ferrari, a reuşit să câştige cu un avans de 48 de secunde în faţa francezului Rene Arnoux de la Renault în ciuda unei defecţiuni la presiunea uleiului. În plus, doar 7 dintre cei 24 de piloţi care au luat startul în cursă au reuşit să treacă cu bine linia de sosire.
• 

  1982 - Un loc cinci cât un titlu mondial

  Nu mai puţin de patru dintre cele 16 curse ale sezonului 1982 au avut loc în Statele Unite, iar ultima dintre ele a găzduit chiar ultimul Mare Premiu al anului, care a decis inclusiv numele campionului mondial şi al campioanei constructorilor. Marele câştigător a fost Keke Rosberg, care a terminat cursa pe locul cinci şi a cucerit titlul mondial cu un avans de cinci puncte în faţa lui Didier Pironi. Şi mai interesant este însă că finlandezul a devenit campion cu o singură victorie pe parcursul sezonului (caz unic în istoria Formulei 1), şi aceea obţinută abia în a 14-a cursă a sezonului de la Dijon. Titlul constructorilor a fost adjudecat de Ferrari. Cursa a fost câştigată de John Watson, care a plecat de pe locul al 17-lea al grilei.
• 

  1983 - Pe primele două locuri de pe 22 şi 23

  Un singur an mai târziu, circuitul de la Long Beach a găzduit cea mai spectaculoasă revenire într-o cursă din istoria competiţiei. McLaren a obţinut doar locurile 22 şi 23 pe grila de start prin John Watson şi, respectiv, Niki Lauda, însă cei doi aveau să facă o cursă memorabilă: au progresat constant în pluton şi au ajuns pe primele două locuri ale cursei! Lauda nu a reuşit să-l atace pe Watson pentru victorie din cauza unei crampe suferite la piciorul drept, însă acest lucru a contat mai puţin pentru McLaren, care nu se aştepta la o "dublă" după rezultatele mai mult decât dezamăgitoare din calificări.
• 

  1990 - Ayrton Senna intră în scenă

  Ayrton Senna nu putea lipsi dintr-un clasament al celor mai spectaculoase curse şi îşi face apariţia aici datorită unui duel spumos cu Jean Alesi. Plecat de pe locul al patrulea al grilei de start, francezul a fost liderul cursei până în turul 35, când Senna a reuşit în cele din urmă să-l depăşească după tentativa ratată din turul 34. Regretatul pilot brazilian a câştigat cursa, însă suspansul din final a fost asigurat de Nigel Mansell. Pe linia dreaptă, la o viteză de 257 km/h, abreiajul s-a dezintegrat, a perforat rezervorul de combustibil şi a declanşat un incendiu, însă britanicul a reuşit să controleze monopostul şi să oprească în siguranţă.
• 

  2002 - Final de fotografie

  Ferrari a dominat autoritar cursa de la Indianapolis din 2002 prin Michael Schumacher şi Rubens Barrichello şi nimeni nu anticipa dramatismul din final. Schumacher se îndrepta spre o victorie lipsită de emoţii, mai ales în condiţiile în care era pilotul numărul 1, însă finalul a trezit numeroase suspiciuni. Germanul a încetinit brusc pe linia de sosire pentru a termina în tandem cu coechipierul sau, însă brazilianul a reuşit să-l depăşească şi să câştige cursa cu un avans de numai 0.011 secunde. Varianta neoficială este că Schumacher l-a lăsat pe Barrichello să câştige, însă este greu de crezut că ar fi putut regiza un astfel de final având în vedere diferenţa infimă de timp dintre cei doi.
• 

  2005 - Cei şase magnifici

  Cursa de la Indianapolis din 2005 a rămas în istorie ca una dintre cele mai controversate. Producătorul francez Michelin a avertizat cele şapte echipe pentru care furniza cauciucuri că pneurile nu pot fi utilizate în siguranţă pe întreaga durată a cursei. Întrucât schimbul de pneuri era interzis prin regulament, echipele au decis să nu participe la cursă şi s-au retras de pe circuit imediat după turul de încălzire. Pe pistă au rămas doar şase piloţi de cele trei echipe cu pneuri Bridgestone (Ferrari, Minardi şi Jordan), iar Michael Schumacher a avut de îndeplinit o simplă formalitate pentru a-şi adjudeca victoria.