Nissan X-Trail: Între „înainte era mai bine” şi fascinaţia „noului”

M-am despărţit cu greu de vechiul Nissan X-Trail, iar acum, după ce am condus noua generaţie, am înţeles de ce. Lupta dintre reticenţa schimbării şi acceptarea noului trend a început după o experienţă în off-road cu noul X-Trail.

Nu mai ţin minte exact ziua în care ne-am cunoscut. Mai ales că de-a lungul carierei lui şi a mea ne-am intersectat de multe ori, în diferite configuraţii, în diferite motorizări, în diferite culori şi niveluri de echipare. De fiecare dată sobru (uneori prea sobru dacă mă întrebaţi pe mine) şi fără să exprime mare lucru.

Era genul de maşină care ar căuta să impresioneze mai degrabă prin degetele de noroi pe care le-a adunat, decât prin designul exterior. De ce să nu recunoaştem că vechiul Nissan X-trail era o maşină pătrăţoasă, fără prea multe artificii estetice. Avea însă o scânteie pe care puteai să o ratezi dacă priveai superficial, la adăpostul unui test de weekend.

După aproape două săptămâni petrecute alături de el, pe coastele însorite ale Greciei, am descoperit-o. E greu de exprimat în cuvinte, dar o să încerc. Scânteia se afla în habitaclu, ascunsă în confortul unui spaţiu interior pe care îl puteai muta oriunde graţie capacităţilor off-road. O ecuaţie pentru o maşină de familie de succes.

O maşină cât două: vechiul X-Trail

Renault încearcă acum să inventeze crossover-ul de familie cu noua generaţie Espace, însă el a fost creat cu mult timp înainte, pe nesimţite, chiar de către colegul de Alianţă Nissan, cu X-Trail. Mulţi dintre proprietari au crezut că îşi cumpără un simplu SUV şi s-au trezit la pachet cu două maşini: una capabilă să îi uimească în off-road şi alta capabilă să înghită toate mofturile voluminoase ale soţiei şi copiilor. O maşină completă.

2014 a adus şi finalul de carieră. O carieră lungă, presărată cu succese şi cu o mulţime de clienţi fideli. Vechiul trebuie să lase loc noului. Iar noul trebuie să ofere un raţionament financiar. Tocmai de aceea reţeta a fost puţin îmbunătăţită. Acelaşi SUV, acelaşi spaţiu interior, dar cu un design capabil să atragă. Oare?

Aş spune că reţeta nu este tocmai aceeaşi. Nu zic, momentan, că e bună sau rea, pentru că timpul o va dovedi. Zic însă că unele lucruri nu mai sunt la fel. Iar pentru a mă convinge de asta, mi-am rezervat câteva zile alături de noua generaţie Nissan X-Trail. Să ne cunoaştem mai bine şi să vedem ce a mai rămas din ADN-ul vechiului model.

Fascinaţia „noului”

Designul este mai curajos şi mai plăcut. O abordare comercială, cu linii mercantile, gata să seducă mai repede publicul. Vom fi cu toţii de acord că este un pas înainte. Interiorul rămâne spaţios, însă trebuie să recunosc că îmi lipsesc multe. Multele spaţii de depozitare mai exact. În special suporturile pentru pahare poziţionate în ambele extremităţi ale planşei de bord, echipate chiar şi cu răcire. O funcţie extrem de utilă vara.

Am apreciat că la nivelul consolei centrale există spaţii mai generoase pentru a depozita telefonul mobil şi alte chestii care nu au loc prin buzunare.

Off-road sârguincios

Să trecem şi la off-road, adică acolo unde vechiul X-Trail excela şi putea chiar să îţi ofere surprize demne de un mediu competiţional dacă îl echipai cu anvelopele corespunzătoare. Cu sau fără ele, vechiul „dulap”, după cum îl alintau unii, era capabil să urce pe cărări de munte cu o dificultate peste medie. Atunci când tracţiunea faţă se lăsa învinsă de şleauri sau pante alunecoase, sistemul inteligent 4x4 ajuta. Au fost multe situaţii în care a tras maşina sârguincios, mai ales în modul 4x4 Lock.

Reţeta tracţiunii integrale s-a păstrat şi în cazul noii generaţii Nissan X-Trail. E cam tot ce a rămas din moştenirea off-road a vechiului model. Acea genă care promite să te scoată din noroi atunci când ai cea mai mare nevoie. Cu o condiţie: să nu te afunzi prea mult. Sunt 210 mm între pragurile noului X-Trail şi sol, adică cu 5 mm mai puţin decât în cazul vechiului model. Diferenţa asta nu face nici cât negru sub unghie. La propriu. Mai ales atunci când eşti în teren accidentat.

Cei 210 mm sunt suficienţi pentru a aborda trasee cu dificultate uşoară spre medie. Este un prim semn că Nissan şi-a dorit să păstreze ideea de SUV impunător, capabil să îşi destindă şoferul cu o porţie de adrenalină în teren accidentat. Aş îndrăzni totuşi să înlocuiesc teren accidentat cu nisipuri mişcătoare. Pentru că aşa m-am simţit în noul X-Trail. Nu am avut siguranţa de altădată şi curajul nebun de a mă urca în vârful orizontului.

Un motor care vindecă

Cred că au avut de a face şi unghiurile de atac sau de degajare. Cel de atac scade de la 28 la 18.1 grade, însă cel de degajare creşte de la 24 la 26.5 grade. E un prim semn de slăbiciune combinat cu unul de încredere. Totuşi, unele pante sunt mult prea curajoase pentru noul X-Trail, iar abordarea lor ar putea lovi în protecţiile de plastic ale părţii inferioare. Am încercat o pseudo încrucişare de punţi, iar slăbiciunea asta a fost trădată uşor.

Nu au fost puţine situaţiile în care am apreciat pragurile din plastic, invincibile în presiunea unor maluri de pământ pe care ne-am căţărat. Circuitul de motocross care ne-a găzduit vreme de aproape o oră a confirmat în mare parte diferenţele dintre cifrele de mai sus.

A fost însă un detaliu care a mai vindecat rănile şi a trasat o diferenţă incredibilă între vechiul şi noul X-Trail: motorul diesel de 1.6 litri şi 130 de cai putere. Inofensiv la prima vedere, el muşcă bine din provocările off-road şi pantele cu înclinaţie mare, mulţumită cuplului motor de 320 de Nm, similar vechiului diesel dCi de 2.0 litri. Aşadar un downsizing pozitiv, care va curăţa auditiv habitaclul unui model care se vrea a fi în primul rând confortabil.

Impresii de adio

Dacă ar fi să trag o linie între cele două generaţii Nissan X-Trail, aş spune că încă îmi lipseşte vechiul model. Simt că m-am despărţit de un prieten devotat, gata să treacă peste orice obstacole, extrem de primitor când venea vorba să-i vizitez habitaclul şi mereu dornic de aventuri.

Am descoperit însă un companion nou, cizelat şi degajat, mult mai puţin scorţos şi cu o atenţie sporită la detalii. Ceva mai aventuros l-aş fi vrut, dar poate reuşim „să îl dăm pe brazdă” în viitor.