Vei spune că cele mai puternice M-uri din prezent au sub capotă un motor V8. De acord. Dar, oricât de potent și oricât de bine ar suna un V8 acordat corect, motorul cu șase cilindri în linie este piatra de temelie a modelelor BMW M.

Primul M, adică M1, avea sub capotă un propulsor de 3.5 litri, cu șase cilindri în linie. Apoi a urmat M5 E28, M3 E36, M3 E46 și povestea poate continua.

Un motor cu șase cilindri în linie are ceva magic, mai ales dacă poartă semnătura diviziei BMW M. Unitatea S58B30, căci ea este vedeta acestui material, se regăsește sub capota actualelor M2, M3 și, desigur, M4. Este un 3.0 litri, twin-turbo, care te unge pe suflet.

Înaintea facelift-ului de care pomeneam mai sus, M2 oferea 460 de cai putere. Altfel spus, cu 20 de cai putere mai puțin decât cel mai accesibil BMW M3. Pentru că da, M3 poate fi încă bifat cu 480 de cai putere. Deși, majoritatea clienților plătesc 6.000 de euro în plus și aleg direct versiunea Competition cu 510 CP.

Revenind, odată cu acest facelift, puterea lui M2 a crescut la 480 de cai putere, livrați la 6.250 de rotații pe minut, în timp ce cuplul de 600 Nm (+50 Nm) este disponibil între 2.650 și 6.130 de rotații pe minut. Cu alte cuvinte, te cam gândești dacă optezi pentru un M2 sau pentru un M3 "de bază".

Acum, odată cu primirea celor 20 de cai putere în plus, BMW M2 a revenit la comportamentul de huligan care l-a consacrat. Pare că mașina stă la pândă, doar doar te prinde pe picior greșit și poate să facă ce vrea din tine.

La o apăsare mai hotărâtă a pedalei de accelerație, motorul de 3.0 litri pare că întâi își adună caii de prin toate colțurile, tocmai de aceea pentru câteva milisecunde nu se va întâmpla mare lucru. Apoi, ține-te bine de volan, de portiere, de ce poți, pentru că cei 480 de cai putere se vor dezlănțui cu o forță greu de imaginat.

DSC-ul mașinii mi-a lăsat impresia că are o calibrare puțin cam restrictivă, în condițiile în care dozează prea mult resursele pentru a nu pierde aderența în primele două trepte. După ce simte că totul este sub control, lasă totul pe seama ta. Cifrele vitezometrului cresc cu o lejeritate impresionantă.

Dacă te încumeți să dezactivezi sistemul de control al tracțiunii, ceea ce nu îți recomand pe drumurile publice, ești în voia sorții. Asta pentru că, dacă nu am spus până acum, toți cei 480 de cai putere sunt livrați punții spate.

Motorul cu șase cilindri în linie poate fi alăturat unei transmisii manuale, dacă plătești în plus circa 500 de euro. În caz contrar, primești o transmisie automată Steptronic Sport, de la ZF, cu convertizor de cuplu și 8 rapoarte. Ai, desigur, cele trei trepte pentru cât de rapid și brutal să schimbe, mod Sport și padele pe volan.

Oricât mi-ar fi plăcut transmisia manuală, trebuie să recunosc că această cutie de viteze automată (cu care a fost echipată și mașina noastră de test) pune foarte bine în valoare resursele unității de 3.0 litri. Poate mi-aș fi dorit să reacționeze ceva mai rapid la retrogradări, dar nu este un minus care alterează atât de mult experiența de condus.