Tinuta de drum
Să-l lipsești pe noul Duster de capacitățile off-road ale vechii generații e ca și cum i-ai interzice lui Usain Bolt să alerge. SUV-ul de la Mioveni și-a conturat rapid o personalitate puternică în rândul celor care își doresc ieșiri în teren accidentat. Capacitatea sa de a accesa terenuri dificile l-a făcut să fie iubit rapid. A doua generație nu s-a atins de această latură a personalității. Ba chiar a căutat să o îmbunătățească. Și mă refer aici la instalarea unui sistem de Hill Descent Control, pe care l-am testat de vreo câteva ori pe parcursul expediției noastre #CuDusterÎnCreieriiMunților.
De cele mai multe ori, frâna de motor asigurată de prima treaptă de viteză a fost suficientă. Însă, au fost și porțiuni de gheață pe care le-am coborât mult mai în siguranță cu Hill Descent Control.
Dacă trebuie să mă refer strict la cifrele cu care Duster atacă terenul accidentat, atunci toată lumea este fericită: 21 de centimetri gardă la sol (mai mare chiar și decât a unor SUV-uri cu renume), unghi de intrare de 30 de grade și de degajare de 33 de grade. Acesta din urmă a scăzut de la 36 de grade. Capacitatea de traversare a vadului a rămas în media segmentului, adică 50 de centimetri. Cu dimensiunile astea, Duster nu a rămas suspendat pe nicăieri. Chiar dacă uneori am rulat prin zăpadă adâncă.
Au fost suficiente anvelopele de iarnă, dar bineînțeles că le-aș recomanda pasionaților niște pneuri speciale All-Terrain pentru a scoate tot ce are mai bun Duster. Noi am exploatat, cu anvelopele de iarnă, probabil undeva la 50% din potențialul mașinii. Am fost ajutați în acest sens și de sistemul de tracțiune integrală. Au fost situații în care am cuplat modul 4WD Lock, care distribuie cuplul între punți în mod egal (50:50), iar asta s-a simțit. Am avut nevoie disperată de el în cazul urcării pe unul din vârfurile muntoase care fac legătura între Borsec și Vatra Dornei.
După cum ziceam și la capitolul motor, unele provocări off-road îi vor face pe specialiști să-și dorească ceva mai multă putere sub capotă. Însă, chiar și așa, Duster rămâne cea mai accesibilă unealtă pentru un off-road corect și destul de dificil datorită masei sale reduse.
Am vești bune și pentru cei care nu se gândesc la Duster ca la o mașină 4x4, gata să ajungă în vârf de munte. Adică cei pentru care cea mai mare provocare ar fi zăpada afânată de pe aleile unui oraș mare. Duster se mișcă decent și pe asfalt. Înclinarea caroseriei a fost redusă, însă nici pe departe estompată. Există în continuare un ruliu pronunțat, care uneori poate insufla o ușoară senzație de nesiguranță. Așa că nu vă faceți planuri de condus sportiv cu modelul de la Mioveni.
Versiunea 4x4 nu se dă înapoi de la viraje abordate cu aplomb și clar păstrează o aderență mai bună atunci când asfaltul este ud sau acoperit cu zăpadă. În momentul în care este cuplată doar tracțiunea față și încercați acte de curaj, o ușoară pierdere a aderenței s-ar putea să fie descurajantă.
Suspensia rămâne una setată pentru confort, însă capacitatea mașinii de a trece peste gropi cu un „miserupism” total poate fi afectată de instalarea jantelor de 17 inch. Acestea mai rigidizează puțin situația. Cu atât mai mult în off-road. Așadar, eu aș recomanda instalarea unor jante de 16 inch și a unor anvelope cu talon ceva mai generos pentru ceva mai puține griji pe teren accidentat și pe asfalt cariat.
Am lăsat la urmă componenta care s-a schimbat cel mai mult față de generația trecută: direcția. Duster beneficiază acum de o direcție mult mai asistată, orice manevră fiind o joacă de copil. Volanul se mișcă cu o lejeritate fantastică și pare la două generații distanță de cel vechi. Bineînțeles, precizia rămâne una clar perfectibilă.
Enorm progres, felicitari dacia, multumin Renault ca ne invata cum sa facem masini. Modelul nou de Duster este efectiv frumos pe strada si exprima calitate si arata foarte bine, comparabil cu SUV-uri mult mai scumpe decat el