Interior
Când a desenat interioarele mașinilor sale, Honda vrut ca totul să fie cât se poate de practic și să arate bine, fără artificii inutile de design. Actuala generație Honda Civic urmează întocmai această filosofie, chiar dacă exteriorul este la polul opus și atrage atenția fix prin nonconformismul său.
Dincolo de portierele foarte ușoare, care par să se închidă cu un simplu deget, clienții vor descoperi materiale bune, cel puțin în partea superioară a planșei de bord. Pe măsură ce cobori mâna, plasticul devine mai tare și neprietenos. Nici finisajele nu sunt de nivel premium, mai ales când vine vorba despre plasticul din jurul volanului.
Honda compensează cu o sumedenie de spații de depozitare, care vor să te convingă și mai mult că vorbim despre un automobil practic de familie. Există spațiu pentru sticle mari în buzunarele portierelor față, un torpedou generos, o consolă centrală cu două etaje unde poți înșira frumos telefoanele mobile sau portofelul, precum și o cotieră uriașă, cu o funcționalitate complexă. E un adevărat puzzle care oferă o mulțime de configurații, inclusiv pentru suportul paharelor.
Poziția la volan, destul de coborâtă, dar și orientarea bordului te fac să simți că ești într-o mașină sportivă. Pe locurile din spate ai însă altă senzație. Se stă foarte bine, ca într-o mașină de familie. Ai impresia că ești într-un sedan de clasă medie.
Portbagajul este și el uriaș pentru un model din segmentul acesta: are 519 litri, mai bine decât ce oferă sedanuri din segmentul superior. În comparație cu Focus Sedan este mai generos, dar pălește pe lângă Skoda Octavia. Este deranjant faptul că deschiderea sa se poate face doar din cheie sau din interiorul mașinii. Nu există un buton pe ușa portbagajului.
Nu c-ar conta prea mult, dar... 0-100 km/h în 10,4 sec.? Sau cele 8,1 s din tabel sînt pe bune? n.b.: HR-V-ul Sport cu aceeași motorișcă scoate 7,8 s că-i 4x4 (8,4 s cu CVT ce-i drept), iar consumul mediu scos de Caradisiac ar fi mai mic decît aici, deși băieții d-acolo sînt celebri pentru tălpile lor plumbuite. :-) Sincer de fapt, săr demult peste capitolul AM *consum comparativ* -- între niște cifre oficiale fără vreo relevanță, fie și după noul standard WLTP. Nu mai repet că la fel de inutile-mi par comparațiile plastico... premiante sau nu, dar se pare că au intrat deja-n ADN-ul jurnaliștilor auto. Care ar trebui să cunoască totuși prețul derizoriu (pentru producători, că-n showroom se triplează) al plasticelor moi. Ori al Alcantarei să zicem (sub 140 €/mp) - haptiku să trăiască însă, :-) vorba lui @ignis. În fine, testu-i altfel bine scris și lămuritor pentru amatorii de mașini nu doar mari (compacts... my ass noile apariții din segm. C), dar mai ales fiabile. (Culmea că 1.5-ul n-are problema diluării uleiului pe Civic, spre deosebire de propulsorul aparent identic de pe CR-V.) Mai pe scurt: mașina își face banii -- pentru cine-i are, clar.