Lexus LC

Dacă aveți noroc și întrebările vor fi pertinente, atunci una dintre cele mai des întâlnite va fi: „ce motor are?” Aici sunt două variante de răspuns. Fie „dați Cezarului ce e al Cezarului” și însuflețiți formele fantastice cu un motor V8 de 477 cai putere. Fie vă bucurați de progresul hibrid pe care Grupul Toyota a reușit să-l atingă, alegând versiunea LC500h.

În cadrul testului de astăzi veți putea citi despre cea din urmă variantă, care nu e deloc timidă când vine vorba de resurse: 359 de cai putere. Cum ajunge Lexus la totalul acesta? Păi folosește un motor clasic, V6, de 3.5 litri, care se turează până la 6600 de rotații, fix ca-n cărțile alea despre mașinile sport adevărate. Doar că, pentru a-l face mândru pe părintele Toyota, Lexus alătură acest motor V6 unui agregat electric de 179 de cai putere.

Ambele propulsoare, și cel convențional și cel electric, sunt poziționate sub capotă, în vreme ce pachetul de baterii, nu foarte mare, este amplasat pe puntea spate, înaintea portbagajului. Spre deosebire de rețeta cu care ne-a obișnuit Toyota, bateria este una litiu-ion (o premieră pentru Lexus în momentul lansării) și cântărește 50 de kilograme. Ea ajută coupe-ul să ofere chiar și o scurtă rulare în mod electric. De asemenea, energia bateriei îi permite mașinii să pornească mereu în mod electric. Așa că nu o să auziți vreun sunet supărat de motor dimineața, la pornire. Totul este extrem de silențios. De altfel, dacă veți încerca folosirea coupe-ului în modul Eco în oraș (poate vreți să fiți excentrici), o să vedeți că sistemul hibrid caută să ruleze mai tot timpul în modul electric. Motorul V6 o să repornească pentru a reîncărca bateria.

Pe lângă Eco, Lexus LC500h oferă și modurile Comfort, Normal, Sport și Sport S+. Este destul de clar ce face fiecare, însă o să mă opresc asupra celor din urmă, Sport și Sport S+, care apelează la toate resursele de sub capotă și pun la lucru ambele motoare. Abia aici simți potențialul mașinii. Înțelegi că resursele sunt generoase și că te poți bucura fie de o depășire energică, fie de un tur de circuit care te lasă cu gura până la urechi.

Eu am încercat ultima variantă pe circuitul Academiei Titi Aur. Deși este unul destul de tehnic, pot spune că au fost situații, pe linia dreaptă, în care mi-aș fi dorit ceva mai mult aplomb din partea hibridului. În traficul de zi cu zi nu pot spune că am simțit mașina asta submotorizată. Îi lipsește doar explozia aceea nebună pe care o aștepți în mod normal de la o mașină care arată ca un avion de vânătoare zburând la nivelul solului.

Din fericire, motorul începe să sune frumos și, chiar dacă uneori pare forțat, îți garantează senzația unei mașini sportive. Cutia folosită de Lexus pentru versiunea LC500h este o ciudățenie, o struțo-cămilă care îi ajută pe japonezi să evite, la mustață, instalarea unui CVT pe care nu și l-ar fi dorit nimeni. Zic la mustață pentru că există un CVT clasic, dublat de o cutie automată clasică, cu patru rapoarte. Este o combinație găsită de inginerii japonezi pentru a evita comportamentul fals al unui CVT, beneficiind în același timp de eficiența unei asemenea transmisii.

Ansamblul simulează prezența unei cutii automate convenționale cu 10 rapoarte, așa cum găsești în cazul versiunii V8. Sunt momente în care realizezi că este o simulare, însă numai pentru că știi despre ce cutie este vorba. Când te folosești de padelele din magneziu, amplasate în spatele volanului, sentimentul de retrogradare a treptelor este destul de bine simulat.