Interior
Interiorul cere atenție. Pentru că nu vorbim despre echiparea Takumi, cea în care eforturile designerilor sunt evidente (cusătura de pe bord care o imită pe cea a unei săbii katana, inserția care imită țesătura unui kimono și multe altele).
Eu am avut la test echiparea Homura. Aici lucrurile sunt mai degrabă sobre, fără artificii. Însă asta nu face mai puțin valoroasă calitatea materialelor. Avem un plastic foarte moale pe bord, tapițeria din piele are o calitate demnă de cea a rivalilor premium, inserțiile cromate și metalice sunt plăcute, pe fețele ușilor totul e atent îmbinat, iar finisajele sunt perfecte. Nimic de reproșat la acest capitol.
Ergonomia este și ea bine gândită, cu o serie de butoane esențiale, inclusiv cele pentru climatizare. Ai multe spații de depozitare intuitive și o cotieră dublă. Bineînțeles, fix ca la modelele premium. Spațiul interior este și el generos, chiar și pe bancheta din spate. Ai suficient loc la picioare și la cap, iar accesul este facilitate de deschiderea la 90 de grade a portierelor spate. Atenție la detalii, specifică japonezilor.
Portbagajul este decent ca volum, cu un total de 570 litri, în medie cu 100 litri mai mare decât cel al rivalilor nominalizați. Încă un argument care susține faptul că CX-60 este acolo între lumi, între X3 și X5.
Postul de conducere este corect din punct de vedere ergonomic. Însă avem o timonerie nouă pentru schimbătorul de viteze, cu o grilă ce implică mutarea levierului spre dreapta. E ușor debusolantă până te obișnuiești. Interiorul este destul de bine antifonat, dar la viteze de 130-140 km/h se simte un zgomot aerodinamic, pe care, poate, l-aș fi dorit ceva mai bine estompat.
Nota bene: motor pe benzină, aspirat, de 2.5 litri. Mazda rămâne fidelă principiului No turbo până la capăt, chiar și la PHEV. De apreciat!