Tinuta de drum
Când spui Volvo, spui în general siguranță și confort. Și poate design avangardist și interior de calitate, dacă iei în considerare generația nouă de modele ale suedezilor. Cert e că puțini se așteaptă ca noul lor Volvo să rupă asfaltul pe viraje sau să îngroape adversarii la liniuțele cu plecare de la semafor. Am discutat deja despre asta la capitolul Performanțe, deci nu mai reiau subiectul.
În cazul lui XC40, lansarea motorizărilor puternice în momentul prezentării oficiale a mașinii induce pe cale logică ideea de sportivitate. Și da, mașina își arată puterea, oferă 250 de cai putere, iar feeling-ul general pe care-l ai la volan este că te afli pe scaunul unui hatch înălțat, deci se așează bine pe șosea dacă urci ritmul și croșetezi virajele.
Însă simți un caracter ușor subvirator venit pe filiera înălțimii ridicate a mașinii (la 1655 de milimetri, XC40 e cel mai înalt model din segment, urmat la 6 centimetri mai jos de Audi Q3 și BMW X1). Cel mai important aspect este însă faptul că, în ciuda faptului că Drive Mode ar putea să-ți ofere ideea "comutării" amortizoarelor pe setări dinamice sau de confort, în funcție de preferințe, suspensiile lui XC40 nu sunt (încă) adaptive. Drive Mode modifică direcția, transmisia și răspunsul motorului, dar nu și suspensiile. Din 2018, Volvo va oferi și un pachet de suspensii adaptive, însă nu și versiunea pneumatică prezentă pe frații mai mari din gamă.
În aceste condiții, dacă ai nevoie de ceva mai mult caracter sportiv, ai la dispoziție o singură alegere: șasiul sport disponibil opțional (240 de euro). Diferențele nu sunt însă majore între cele două variante de șasiu, iar un șofer avizat le va simți mai ales la trecerea peste liniile de tramvai și la gropi. De notat că la acest aspect au contribuit și jantele de 21 de inch prezente pe mașina de test, cele mai mari din oferta SUV-ului suedez.
Pe de altă parte, dacă cauți suspensii confortabile și care să-ți ofere relaxarea unui tourer, XC40 nu te va dezamăgi.
Direcția lui XC40 nu iese cu nimic în evidență și poate să ți se pară uneori artificială. Dar e o "boală" a întregului segment.
Un + pt AM înainte de toate, fiindcă a testat o versiune pe benzină întâi. Alt plus merită și sino-scandinavii de la Volvo pentru păstrarea liniei tradiționale a mărcii - confort dublat de siguranță maximă, suplimentate cu fiabilitatea confirmată statistic și o doză de sportivitate-n cazul T5-ului, fie ea și una relativă. Și designul are accente originale, chiar dacă din unele unghiuri aduce binișor a... Suzuki Ignis (susțin asta cu riscul să-ncasez tone de pălmuțe roșii. :-)) Trecînd și la minusuri totuși - că are și d-astea -, prețul calchiat pe al nemțoaicelor similare nu-i vreo surpriză, la fel nici tricilindrii variantelor viitoare ceva mai accesibile - nu însă și pentru prăpădiți ca mine, clar. ...Pentru care tot Ignis-ul (4x4) ar rămîne soluția (nu-s fan SUV, dar dacă m-oi pensiona undeva pe coclauri... ?!) Sau cel mult un Duster 1.2 TCe 4x4 - ori poate un 1.3 TCe pînă atunci.