Motor / Transmisie
Când te gândești că la baza întregului ansamblu de 400+ cai putere despre care vorbim astăzi stă un "modest" motor de 2.0 litri, lucrurile pot să pară exagerate. Dar nu e nicio exagerare, ci o complexitate voită care duce la vârfuri aerisite. Volvo complică lucrurile pe trei paliere.
Palierul 1 este reprezentat de supraalimentarea motorului pe benzină cu o turbină și cu un compresor mecanic suplimentar. Cu ajutorul aerului îndesat acum în cei patru cilindri, motorul poate să "ducă" până la 340 de cai putere în regim maxim de turații, putere care pleacă integral spre puntea față. Versiunea asta poate fi găsită în gama Volvo sub denumirea T6.
Palierul 2 este adăugarea unui motor electric cu o baterie dedicată care învârte roțile spate și transformă mașina într-un hibrid plug-in de 390 de cai putere. Așa se ajunge la versiunea T8 Twin Engine, regăsită în gama majorității modelelor Volvo actuale.
Palierul 3 e opera inginerilor de la Polestar. Care au luat un T8, i-au adăugat 15 cai putere, un șasiu complet modificat, frâne Akebono și un software de management al transmisiei și al motorului optimizat pentru performanță și i-au dat drumul pe străzi. Așa s-a ajuns la versiunea testată de noi.
Iar lucrurile devin foarte interesante, pentru că vorbim de unul dintre extrem de puținele SUV-uri hibride plug-in de performanță disponibile pe piață. De obicei, versiunile hibride încărcabile la priză sunt concepute pentru un consum optimizat și eventual pentru a rula electric prin oraș. Ceea ce poate și această versiune, bineînțeles. Doar că hibridizarea poate să aibă și valențe sportive. Practic, depinde la ce folosești motorul electric suplimentar. Dacă-l utilizezi pentru a tăia din consumul și din emisiile motorului termic, ajungi la o versiune PHEV economică. Dacă însă folosești puterea suplimentară pentru un spor de putere la sarcină mare, transformi mașina într-o sportivă. Ceva mai grea, pentru că bateria de 11.6 kWh (capacitatea brută) trage la cântar, dar sportivă.
XC60 T8 Polestar Engineered este, fără urmă de îndoială, cel mai sportiv SUV Volvo pe care l-am condus vreodată. Este agresiv la turații medii, livrează putere linear indiferent de viteză, iar cât timp ai și ceva "zeamă" în baterie, cuplul suplimentar de 240 Nm - cel pe benzină oferă 430 Nm - este resimțit imediat la apăsarea pedalei. În plus, modificările substanțiale la nivelul șasiului își aduc și ele aportul la senzațiile tari: frânele monstruoase semnate de Akebono, cu etriere cu șase pistoane, opresc mașina fără îndoieli în ciuda celor aproape 2200 de kilograme ale sale, iar amrtizoarele Ohlins, care pot fi ajustate old-school, manual, în 22 de poziții diferite, îi imprimă mașinii caracterul rigid pe care-l cauți la o mașină sport.
Maparea transmisiei e diferită și simți asta în fiecare apăsare bruscă a pedalei, pentru că Volvo și-a călcat pe inimă și trece peste obișnuitul dans al treptelor direct la acțiune.
Cele 3 și 1/2 stele din dreptul performanțelor sunt total irelevante. Mă gândesc că nu îți iei un Volvo pentru liniuțe, mai ales că cele 0.7- 0.8 secunde diferența față de concurență sunt nesemnificative. Ceea ce nu pricep este cum naiba să nu oferi la pachetul de bază, deci vorbim de 77.900 euro, senzori de parcare și camera de marșarier. În schimb oferi scaune R-Design Nubuk-Nappa, pachetul estetic Polestar, sistemul audio Harma Kardon de 600W ștergătoare cu duze de spălare și o grămadă de sisteme de siguranța. Încurcate sunt căile marketingului...