Interior
Gata! Uitați de primele două capitole ale testului, în care am vorbit despre cifre, calcule, în care am comparat consumuri, accelerații și am vorbit despre cum se ajunge la 400 de cai adunând cifrele pe care le oferă două motoare. Ne-am lămurit, e treabă complicată pentru care felicităm călduros inginerii.
Acum, însă, e momentul nostru. Al șoferilor care atunci când urcă în propria mașină vor să se simtă pur și simplu răsfățați, chit că expresia asta seamănă mai mult a revistă de femei decât a site auto.
XC90 în echiparea de top Inscription este o enclavă de bine în cenușiul orașelor românești ieșite dintr-o iarnă care nu lasă în urma ei decât străzi crăpate și grămezi de jeg. Când pui piciorul pe pedale și îți așezi fundul pe scaunele din piele perforată pe care te simți ca pe scaunele alea de masaj de prin mall-uri (sau de acasă, dacă aveți dare de mână), când te uiți în jur și-ți dai seama de cât de simplă e mașina asta în compexitatea ei, închizi rapid ușa și expiri de parcă ai scăpat de vreun ucigaș care aleargă după tine ca-n filmele americane. Ești tu cu tine însuți, iar materialele din jur - în principiu lemn texturat natural, aluminiu de calitate și piele - te transportă direct într-o lume a design-ului scandinav pe care o poți experimenta pe larg analizând (de exemplu la Ikea, de ce nu?) ultimele generații de creatori suedezi de obiecte în care forma urmează funcția.
Ești zen. Iar lucrurile se desfășoară după un tipar pe care cei de la Volvo l-au dorit dintotdeauna pe propriile mașini. În centrul bordului tronează pseudotableta verticală care ascunde toate funcțiile sistemului multimedia și de infotainment. Este atât de ușor să-ți dai seama unde găsești fiecare funcție a mașinii pe ecranul care se mișcă perfect, încât te întrebi dacă nu cumva ne-am născut cu o parte a creierului inactivă care s-a pus în mișcare în momentul în care tabletele au intrat în viața noastră. E adevărat că suprafața vitrată înseamnă și o colecție de amprente care se va strânge rapid și va fi vizibilă ușor în soare puternic.
Pe consola centrală a versiunii Inscription, capacul flexibil care acoperă consola centrală este "tapițat" cu bucăți de furnir de calitate superioară tăiat atât de fin, încât pare că ai în față o singură "placă" imensă. Apoi, butonul de pornire al mașinii - un detaliu, până la urmă - este o adevărată operă de artă sculptată care trezește mașina la viață printr-o răsucire spre dreapta.
Vorbeam anterior de spațiu. În XC90 ai șapte scaune, iar pe rândul al treilea, care ocupă jumătate de portbagaj, pot sta fără probleme adulți cu înălțimea de până la 1.70 metri. Asta pentru că Volvo nu a așezat pur și simplu scaunele pe podea, ci le-a ridicat puțin, oferindu-le spațiu pentru genunchi și înălțime pentru tibii. Cu cele două scaune suplimentare culcate în podea (ele se așează impecabil la nivel), portbagajul este imens: 640 de litri. Am verificat practic această valoare așezând în portbagaj o bicicletă de adulți care a intrat la limită.
Evident, există și câteva scăpări. Designerii Volvo au vrut să fie mai catolici decât Papa și au renunțat la butonul de deschidere a torpedoului, care a fost mutat pe bord, pe rândul de comenzi de sub "tableta" încastrată. Dacă nu ești curios să experimentezi mașina și vrei să deschizi torpedoul, te vei simți ca Alice în Țara Minunilor. Apoi, deși este o evoluție estetică față de ce oferea Volvo anterior, cheia de acces este și ea foarte puțin practică. Butoanele clasice s-au mutat pe muchia cheii (din aceleași motive de "curățenie"), iar asta face ca noaptea să nu te prinzi pe ce apeși atunci când vrei să închizi sau să deschizi mașina.
Nu în ultimul rând, încercați să evitați să comandați levierul din cristal de Orrefors pe care probabil că-l veți vedea ca pe un element elegant în broșura de elemente opționale. Deși arată bine și se încadrează perfect în designul mașinii, acesta nu are o hartă normală a cursei, ci se mișcă sus-jos doar cu câte o treaptă, apoi revine la poziția inițială. Asta înseamnă că, pentru a introduce levierul în D, trebuie să faci două mișcări în loc de una, așa cum se întâmplă pe levierul clasic oferit de Volvo standard. Poate părea un moft, dar la utilizarea zilnică e o chestie care ajunge să fie (pe alocuri foarte) enervantă. Și e păcat de faptul că în XC90 te simți ca-ntr-un centru Spa în concediu.
Stufos dar frumos. O masina ca asta merita un test asa.