Marșul Walkiriilor
Nu știu exact de ce, dar de fiecare dată când mă îndreptam către mașina din pozele de mai jos, aveam în cap o singură melodie, semnată de Richard Wagner: marșul walkiriilor. De ce? Sincer, nu aș putea să ofer un singur motiv, dar cred că are de-a face cu ceea ce îți inspiră, în persoană, Audi A8.
E vorba de stilul nemților de a face o mașină de acest segment, o mașină dedicată celor care au excelat într-un anumit domeniu și care au ajuns într-un punct al vieții care inspiră nu numai respect, ci și un anumit tempo. Similar cu cel din capodopera lui Wagner. Delirez? Posibil, dar sentimentul acela plăcut, de a deschide o mașină a elitelor, a rămas și acum cu mine.
Pentru că asta separă limuzinele acestea de orice altceva de pe drum: modul în care te simți atunci când ai cheia lor în buzunar.
Nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt. Puteți citi testul meu cu limuzina germană. Și, probabil, veți ajunge și voi la concluzia că Audi A8 va lăsa o amintire vie, întipărită în cerebelul oricui are ocazia să o experimenteze.
PREZENTAREA COMPLETĂ A LIMUZINEI PE CARE AM TESTAT-O
Inca o masina uriasa cu portbagaj de clasa compacta. Cu alte cuvinte, adio mers undeva cu 4 persoane, tot o varianta clasica e mai practica. Am mers cu Q7 cu aceeasi motorizare spre litoral, are o mare inertie la acceleratii la viteze mari, masa isi spune cuvantul. Si se simte si la schimbarea benzilor, nu stiu ce a condus autorul,