Tinuta de drum
Așa cum am menționat și în capitolul dedicat motorizării sau cel dedicat consumului, Honda HR-V pare să se simtă cel mai bine în zonele urbane. Motorizarea hibridă de sub capotă e foarte agilă la viteze mici, undeva sub 70 km/h, și se dovedește destul de potentă pe sprinturi scurte, caracteristice depășirilor din oraș.
Suspensia e încă un punct forte, la pachet cu izolarea fonică. Totul se întâmplă în liniște sub aripile mașinii, foarte puțin zgomot ajungând în habitaclu de la asfalt sau articulații. Mai mult, deși vorbim de un sistem pasiv de amortizare, HR-V a oferit un grad ridicat de confort peste toate tipurile de denivelări. Sigur, dinamic, pachetul nu este debordant, dar nici nu cred că se aștepta cineva ca noul HR-V să fie un atlet pe viraje.
Servodirecția nu oferă cine știe ce feedback, iar garda la sol înaltă ridică destul de mult centrul de greutate, ceea ce duce la ruliu pronunțat în virajele abordate mai rapid. Per total însă, pentru familii tinere sau cupluri fără copii, HR-V se va dovedi suficient.
În primul rând am remarcat bordul discret, mai mult decât decent, aș spune chiar minimalist la prima vedere. În al doilea rând: versiunea de bază este surprinzător de dotată. În al treilea rând: tare aș fi curios să văd servisarea la sistemul complex de motor termic-motoare electrice.